Căutare

Această poezie ați fi vrut s-o scrieți voi De fapt nici nu este o poezie ca atare Este un mesaj de adio pentru comunitățile Acestea literare on on on_line Treabă e că îmi merge foarte prost Și trebuie să iau niște măsuri… urgent să fac ceva Evident că mulți dintre voi nici nu știu nimic despre mine Eu am doozeci de ani și nu nu … nu sunt fain. Acum o lună mi s-a născut o soră Familia mea are clipe frumoase dar și complicate totodat’ Crize financiare uneori chiar se ajunge la depresii din această cauză Deci eu acuma m-am dezis de internet Să contribui și eu la revenirea financiară [câtusi de puțin] a familiei Spre ușurarea unora sau nefericirea altora: Nu voi mai fi aproape deloc pe net Nu voi posta nimic deși aș vrea mult [Cu siguranță din când în când voi trece pe la net-cafe] Îmi iau rămas bun de la prietenii mei cyber Sau mai bine zis de la prietenii mei cu care Comunic mai mult pe net Să fiți liniștiți cu toții / cuminți Priviți frumos viitorul / bucurați-vă Să citiți neapărat pe...

141 poezii, 0 proze

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...

37 poezii, 0 proze

Iancu Alexandra

Am 18 ani,sunt eleva a Colegiului National Sf Sava din Bucuresti.Am publicat un singur volum de poezii intitulat: " Adio ,copilarie!"

7 poezii, 0 proze

claudiu banu

Oamenii trebuie să găsească ceva de făcut în timp ce așteaptă să moară.Așa că am sunat-o în cele din urmă și pe pe Cassie, dar mi-a răspuns un bărbat. Adio, Cassie.

17 poezii, 0 proze

Diaconeasa Nicoleta

N-am talent.Adolescenta e perioada cand omul are grija de sufletul lui , il descopera, il modeleaza , il formeaza.Ne intereseaza mai mult valorile, sentimentele si gandurile noastre.Spre maturitate ... adio.Nu stiu unde dispar toate acestea , sper sa nu descopar prea tarziu.Si de aceea unii dintre noi se apuca sa scrie,sa compuna versuri, scenarii ...sau oricum , sa scrie:) A scrie despre sentimentele,trairile,gandurile tale e cel mai bun exercitiu pentru a te descoperi. P.S -cei care simt nevoia sa comenteze referitor la vreun text,dar nu au cont pe acest site o pot face pe profilul meu de hi5,accesand mai sus "pagina personala web"-sunteti invitatii mei:D

9 poezii, 0 proze

ȘP

Ștefan Popescu

Ștefan Popescu (n. 20 iulie 1912, București - d. 16 ianuarie 1995, București); Poet, prozator și traducător Opere (nu toate?) * Leroi-Ler, 1941 * Cum a fost cu putință. Poeme, Colecția Orizont, București, 1945 (cu un portret și desene de Ioana Grigorescu, Ligia Macovei și Ileana Popescu) * Tuturor, Publicom, București, 1948 * Premieră de gală: roman, ESPLA, București, 1958 * Poeme: 1931-1964, Editura pentru Literatură, București, 1965 (cu un cuvânt înainte de Silvian Iosifescu) * Pașala: roman, Editura Tineretului, București, 1968 * Adio, Xenia Vilari: nuvele și schițe, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Nestematele unelte: 3 suite de poeme, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Michelangelo: vremea, omul, opera, Editura Tineretului, București, 1969 (cuvânt înainte de Nina Façon) * Neobosita laudă, Editura Tineretului, București, 1969 * Imnuri, Editura Cartea Românească, București, 1971 * Puterea iubirii, Editura Eminescu, București, 1971 * Poeme cu soldați, Editura...

2 poezii, 0 proze

Emil Brumaru

Emil Brumaru (n. 25 decembrie 1939, Bahmutea, Basarabia) este un scriitor și poet contemporan român. Fiul lui Grigore Brumaru, funcționar CFR, și al Elisabetei, învățătoare. Urmează Liceul Național (absolvit în 1955), Facultatea de Medicină din Iași (1963). Devine medic la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului. Apreciat în egală masură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iași și în Suplimentul de cultură, a scris în revista Plai cu boi, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet. Debut cu poezii în revista Luceafărul, debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri și Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia. Scrieri Versuri, 1970 Detectivul Arthur, 1970 Julien Ospitalierul, 1974 Cîntece naive, 1976 Adio,...

132 poezii, 0 proze

Romulus Guga

Romulus Guga s-a născut la 2 iunie 1939, la Oradea, și a murit la 18 octombrie 1983, la Târgu-Mureș. A debutat cu poezie în 1958, în revista "Tribuna", de la Cluj. A fost redactor-șef al revistei "Vatra", de la Târgu-Mureș, de la înființarea acesteia, 1971, până în 1983. A publicat volumele:"Bărci părăsite", versuri,EPL, 1968, "Totem", versuri, Editura Cartea Românească, 1970, "Nebunul și floarea", roman, Editura dacia, 1970, ediția I, ediția a II-a, Editura Tipomur, 1991, cu o Postafță de Nicolae Băciuț, "Viața postmortem", roman, Editura Cartea Românească, 1972, "Sărbători fericite", roman,Editura Cartea Românească, "Adio, Arizona", (Spovedania unui naiv, făcută în fața unui autor din provincie), Editura Dacia, 1974, "Paradisul pentru o mie de ani", roman, Editura Eminescu, 1974, "Evul mediu întâmplător", teatru, Editura Eminescu, 1984, "Poezii", Editura acia, 1986.

2 poezii, 0 proze

Francisco de Rioja

Francisco de Rioja (Sevilla, 1583 - Madrid, 1659), poeta y erudito español del Barroco. Se licenció en leyes, se ordenó y fue canónigo de la catedral de Sevilla; fue renombrado teólogo y jurista, y amigo y protegido del Conde de Sanlúcar y Duque de Olivares don Gaspar de Guzmán, a cuyo servicio entró desde 1624; a su caída le acompañó al destierro en Loeches primero, y después en Toro. Fallecido el Conde-Duque, se retiró a Sevilla cansado y desengañado de las fortunas de la Corte. El Cabildo sevillano le designó entonces agente suyo en Madrid (1654), con cuyo cometido tuvo que volver a residir en la capital, y allí murió el 28 de agosto de 1659. Mantuvo relación literaria con Lope de Vega, Juan Pérez de Montalbán, Cervantes y muchos personajes de la aristocracia; fue bibliotecario de Felipe IV y cronista de Castilla. Durante largo tiempo su fama le halagó suponiéndole autor de dos de los grandes monumentos de la lírica de su tiempo, la Canción a las ruinas de Itálica,...

1 poezii, 0 proze

Adi Gav

*/premiul mare, poezie, "Iulia Hasdeu", 2005, RM. */volumul de versuri "Îngeri Strangulați", în colectia "La steaua", edit."Prut International", 2006 */membrul colegiului de redacție, "CLIPA", RM.

7 poezii, 0 proze

DE ADIO

de Mihail Bocancea

DE ADIO Vouă, vechi cântători din furculițe mă-mpart: o indigestă partitură. Surâsu-mi iaurțit și autentic trecut prin bice pentru semnătură vi-l las. Adânc respectul ce vă port îmi saltă chica,...

De adio

de George Ene

S-a abandonat hârtiei, ca-n brațele lui. Simțea că n-are aer. S-a dezbrăcat de caracter și de tot ce era pe ea și s-a pus pe plâns până i s-au scurs vedeniile din ochi și nodul din gât. Și-a mângâiat...

De adio!

de budurisan florin adrian

Am mai secerat un gând... Am mai uitat un cânt, Din tot am recoltat o lacrimă ... și-o gură suspinând, Le-am sărutat-n plâns ... spunând: - Ne vom vedea curând!

De adio

de Eduard Zalle

Stau de-a lungul pe o lespede lucind Și mă plâng cei cunoscuți și unii Ce-au venit, coliva-mi împărțind Lacomi, certăreți, hapsâni ca hunii. Nici acum de tihnă nu am parte, Stau întins și-ascult...

Blestem de adio

de Cristina Davidescu

De-ar fi să adun, una câte una, In căușul aripii tale Lacrimile Ce n-au mai avut putere să cadă, Ti s-ar face zborul Târâș de șarpe. De-ar fi să înnod, una câte una, In pânza corabiei tale Razele...