Poezie

De adio

Din vremurile mele

1 min lectură·10 aprilie 2015

Mediu

Stau de-a lungul pe o lespede lucind

Și mă plâng cei cunoscuți și unii

Ce-au venit, coliva-mi împărțind

Lacomi, certăreți, hapsâni ca hunii.

Nici acum de tihnă nu am parte,

Stau întins și-ascult ce-mi cântă popii,

Cum citește ăl mai înțelept din carte

Că m-apucă râsul, chiar pe buza gropii.

Și vecinele ce le-am iubit mă plâng,

Toate țațele din sat, toți nătărăii...

Zău, regret că n-am putut să strâng

Pentru fiecare flori din poala văii!

Stau cuminte și mă mir de-a dreptul

Cum mă plânge lumea la plecare,

Dar rămân cu ochii proțăpiți în pieptul

Unei dame suspinând cu-ardoare...

Atâta plânset numai pentru mine

Că plec spre alte lumi acum murind

Și să bocesc cu ceilalți parcă-mi vine

Că n-am trăit destul femei iubind!

001.243

Eduard Zalle. “De adio.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14069286/de-adio

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.