"Cuvântul meu..." – 20178 rezultate
0.01 secundeMeilisearchLUCIAN-CALIN FLOREA
Crezul meu? poezia,arta..pictură,piatră,sticlă ori metal,..asta când cuvântul nu a mai fost suficient pentru a-mi exprima trăirile ..și oamenii,da,cred în oameni *Licență în Managementul Stressului prin TRT gradele I și II din 1996 www.luchino.ro
72 poezii, 0 proze
Erika Bloj
Volumul meu de debut ”Roșu Shiraz” a apărut la editura Rafet, 2018, în urma participării la Concursul Internațional de creație literară ”Titel Constantinescu” unde am luat premiul ”Corneliu Ostahie” cu publicarea volumului. Premiul a fost acordat de editura Detectiv Literar din București. Poemele mele au mai apărut în revistele Parnas, Revista Oltart, Marmația Literară, Ante Portas, Revista Nouă, Urmuz, Revista Ecreator iar cronicile volumului ”Roșu Shiraz” sunt publicate și în antologia ”O bibliotecă pentru balansoarul meu” volumul 14 - semnat Daniel Marian editura Amanda Edit, Revista Detectiv Literar - cronică semnată Romeo Aurelian Ilie, Revista Spații Culturale nr.62/2019 - cronică semnată Mihaela Meravei. Poemele mele apar și în antologia ”Cuvântul care unește” editată de revista Oltart editura Hoffman, sub atenta selecționare a domnului profesor Constantin Voinescu și, în antologia Rezident În Țara Cuvintelor editura Betta. Mă ghidez după vorbele marelui Nicolae Iorga: ”Scrie...
10 poezii, 0 proze
Beleaua MIhaela
M-am nascut in Bucuresti,m-am plimbat prin toata tara din cauza meseriei tatalui meu,familist convins.Imi place foarte mult sa scriu si cred ca ma defineste foarte bine cuvantul. Locuiesc in Brasov unde l-am intalnit pe sotul meu,am infiintat o trupa de muzica folk"Om Bun".Pe versurile mele,ale lui sau ale poetilor romani,melodiile noastre sunt originale si nu le poti uita usor. " Spune-mi cum poti fi asa, cu cata fericire traiesti, cum iti salvezi prietenii din absurde povesti... spune-mi cum faci asta te vad vesel si ma mir in jurul tau se sparg tristeti care e cerul tau senin?"(Codrut Beleaua)
2 poezii, 0 proze
Apati Vasile-Cornel
"E liniste iarasi, eterna speranta, Cand cuvantul cade in genunchi si atinge durerea ce inunda ochii limpeziti de lacrimi." Prin promisiuni ma vad pe mine in aceeasi oglinda cuprinsa de spaima de nevazutul chip de ceara ce cuprinde miezul unei calmitati monotone. Se aseamana momentul desfatat de rodul sangeriu al unui trup de zmeura cu atingerea ta blanda ce era sa ma culeaga din obscurul inamic al meu numit captivitate. Prins intre doua lumi, cei ce au aripi si cei ce stiu sa zboare pentru ca aripile-mi cad precum fluturelui toamna, somnambul de vise tomnatice intrat in deriva intr-un peisaj venit odata cu vremurile grele cand coltii demonilor hazardati vor sa strapunga vlaga oricarui zburator. Plecati va spun!Eu inca stiu sa zbor si munca de creatie o fac dupa propriul gust dupa o cerinta divina care ma cheama prin vibratiile celorlalti frati.Simt detaliul oricarui cuvant sau replica unei fraze privita prin ochi buni clari, povesti triste ce vor lasa riduri vor imbatrani privirea...
4 poezii, 0 proze
Shalom!
M-am născut odată,spre sfârșitul unui anotimp sau mai bine zis la ingânarea dintre două anotimpuri...vara si toamna....Poate a fost o zi ploioasă sau o zi calduroasă....nu mai stiu....si nici nu conteaza ....dar stiu că Dumnezeu în bunătatea LUI, atunci a scris în Cartea Vieții și numele meu.....am luat ființă într-o lume în continuuă degradare dar nu cu scopul pentru a mă degrada împreună cu ea ci cu scopul de rămîne vertical în Cuvântul Aceluia care mi-a dat viață!!!
1 poezii, 0 proze
george popa
Nascut in Brasov. Intre doua culturi,doua religii. Absolvent la Finante-Banci. Scriu ,incercand sa exprim ceea ce este in interiorul meu.La judecata se vor cantari doar lacrimile,asa cum spunea Emil Cioran. Cuvintele vor fi ceea ce ramane in urma mea,si dupa. Pasii se vor pierde in nisip,acoperiti de zefir,sub soare,sub noapte. Ideea de a fi a fost suficienta. M-am nascut,trait si am fost OM. Recunostiinta profesorilor care m-au invatat,oamenilor care m-au invatat sa nu gresesc,atunci cand aleg,lui Dumnezeu care mi-a calauzit pasii pe Drumul Vietii. Cuvantul care va ramane sapat in piatra in urma mea,si in mintea si sufletul celorlalti. George Popa
37 poezii, 0 proze
ruslan moscalu
Nascut la poale de ape, adica pe albia raului Nistru, de langa orasul Soroca, am trecut prin copilarie , urmand mai intai scoala primara in satul Stanca, apoi pe cea din o. Soroca, acum ma aflu la facultate in Chisinau....Ma descrie insa consider ca cel mai frumos cuvantul...Cel mai important este ca ma aflu aici in sufletul neamului meu si ar fi bine sa cunoastem cu adevarat alchimia vietii, prin arta esentiala a vietii,- frumosul, deoarece daca nu ar exista nimic minunat in aceasta viata consider ca nici nu ar merita sa existam! Cu drag de voi, semnez eu,- Ruslan
10 poezii, 0 proze
Andrea Bede
Sunt un copil în creștere. Biografia mea începe acum 17 ani, dar nu conține nimic relevant pentru o antologie, mai ales pentru că textele mele nu vor ajunge acolo. Sunt un copil anormal într-o școală cu mulți copii normali cu părinți normali, profesori normali și tot ce poate fi mai normal într-un oraș normal dintr-o regiune anormală a unei țări normale din Europa. Sunt voluntar și sunt mândră când pot spune că am organizat ceva pentru cei din jur din propriile forțe și cu ajutorul celorlalți voluntari. Iar ce fac eu nu e perceput ca "normal" de persoanele din anturajul meu (de care voi scăpa în curând). Tot ce am zis aici are un singur scop: să demnonstreze faptul că disprețuiesc cuvântul "normal" și tot ce implică el. Și faptul că o carieră strălucită mă așteaptă.
1 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
Cristina Oprea
M-am născut în anul 1980 și am crescut în satul Roșiori din jud. Suceava. Momentan locuiesc în Iași, unde am și absolvit, în 2002, Facultatea de Informatică la Al. I. Cuza. Lucrez printre studenți, investind în dezvoltarea lor personală, socială și moral-creștină. Mi-au plăcut de când mă știu natura, muzica și poezia.. Am scris doar câteva poezii copilărești, cu rimă, în clasa a șasea...și alte câteva, mult prea serioase, în anii de liceu... Din anul 1998 am început să-L descopăr și să-L cunosc într-un mod personal pe Cel Căruia îi datorez totul: Dumnezeu. Cartea mea preferată a devenit cu timpul Biblia – Cuvântul Lui. Din 2008 am început să exprim câteva din gândurile și emoțiile mele, mai ales din dialogul meu cu Dumnezeu, sub forma unor versuri simple...cele mai multe născându-se în timpul încercărilor mele de a învăța să cânt la chitară.. Am descoperit poezia haiku la începutul anului 2012, la Cenaclul de Haiku de la Ceainăria Sakura din Cluj-Napoca. Câteva zile mai târziu...
14 poezii, 0 proze
Cuvântul meu...
de Raul Dorin Vasile But
Prin marea de Cuvinte, tăinuit, mi-am așezat cuvântul la-ncolțit; udat sunt de cuvintele-n galop, cad în genunchi. Sub ape mă îngrop. Și bobul de lumină ce-l visez, pe brazda mării-ngenuncheat așez;...
cuvântul meu e fluture
de Miclăuș Silvestru
cuvântul meu e fluture de varză ce zboară prin grădinile cu iz tomnatic cătând locșor dosit pentru popas ca nu cumva să fiu vânat de grădinar fiicele-i sunt încântate de-al meu zbor îmi vin...
Pe cuvantul meu
de hashx
Ma prefaceam a crede Ca sanul acela iti spusese totul Mai furam o secunda De bine Ascunzand probabil Ce mai fusese atins Chicoteam aproape de urechea ta Si pana in jos pe Umar Miscand piciorul...
E cuvântul meu, el
de Iurcencu Teodora Ioana
în mintea mea, un vers răsună ca și un ecou Departe de ziua, ce prevede a fi din ce în ce mai caldă, Ce prevede să fie mai luminoasă decât sufletul meu, ce plânge fără-ncetare, Ce urăște faptul că dă...
pe cuvântul meu de margarită
de silvia caloianu
două picături de camus în cafea și zbor ca margarita nikolaevna cu fața la perete maestrul mă visează râde prin somn wagner dirijează nu întrebați de ce wagner aș putea să îmi desființez blogul...
Pe cuvântul meu de greier!
de Aurora Luchian
A cântat uzându-și struna, Prin grădini, câmpii, ogoare. Ploaia îl goni, și bruma L-a pudrat cu-nfiorare. Greierașu-i supărat, Și fugi de teamă-n strat. Oftează cu nostalgie, Când își așeză chitara...
Azi, Cuvântul meu ucide…
de Sorin Olariu
mi-am pierdut demult sfiala de pe chipul meu de înger fiindcă mă făcea întruna ca din inimă să sânger mi-am gonit demult visarea dulce abur ce îmbată dar închide uși lumești brusc de fiecare dată...
sa fie cuvantul
de Alexandru Corneliu ENEA
SÃ FIE CUVÂNTUL Să fie și cuvântul meu ca așchia înfiptă-n sufletul sălbatic, să fie și cuvântul meu alean îngerilor prigoniți de îngeri, să fie și cuvântul meu povară peste povara voitei greșeli, să...
Cuvântul care zidește
de FLOARE PETROV
eu mă opresc mereu lângă Cuvânt, să îl aud cum crește precum iarba, spălat de rouă legănat de vânt, să fie călăuză pentru noaptea oarba. îmi zboară de pe buze Cuvântul temerar, lumii să-i vorbească...
Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră
de Adrian Munteanu
Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră Silabe moi și dezarticulate, Consoane dure, în eter uitate, Ce îmi târăsc ființa în agoră. Nu țin discurs. Prefer singurătate Și liniștea din oase mă adoră. Când îl...
