Poezie
cuvântul meu e fluture
2 min lectură·
Mediu
cuvântul meu e fluture de varză
ce zboară prin grădinile cu iz tomnatic
cătând locșor dosit pentru popas
ca nu cumva să fiu vânat de grădinar
fiicele-i sunt încântate de-al meu zbor
îmi vin pe-aproape cu priviri și șoapte
le-o fi trecând prin minte oare să mă prindă
sau poate și mai rău - să mă strivească
cuvântul meu e fluture pe câmpuri
printre copiii ce fac tumbe
iar bucuria lor e și a mea
cu mult chiar mai mare
adie-un vânticel călduț
ce plimbă arome pârguite
mă plimbă însă gratis și pe mine
în căutarea rostului neîmplinit
cuvântul meu e fluture
printre perechi de-îndrăgostiți
și-i fac să zburde precum mieii
majoritatea amorezilor mă vor alături
la ale lor urechi ajung înaripate vorbe tandre
și-i fac să fredoneze șlagăre de-amor
nu-s mulți aceia cărora le-ar place să mă prindă
spre a mă oferi cadou fragil unui anume insectar
soți și neveste nu mă bagă-n seamă
sunt griji mai importante în familii
cuvântul meu - un fluture
din când în când îi spionez intrând pe geamuri
le las surâsul meu pe buzele crispate
și mai departe zbor să-împart culori prin aer
străduța mea-i printre bătrâni
acolo unde-înțelepciunea rostul l-a înfăptuit
la locul lor sunt toate lucrurile rânduite
văd bine că la unii varza-i pusă deja la murat
se pare că își pregătesc iernatul
cum vorbe au și ei destule
nu cred că mai vor și-al meu cuvânt
atunci eu
biet efemer
un fluture cuvânt
m-așez pe-o varză într-o cadă
și-îndată o să mor
sacru
001702
0