Cristina Oprea

Într-o noapte de vară, într-un oarecare sat începea să cânte iară, Greierușul cel burlac El dădea tot timpul tonul, ceilalți îl urmau apoi și formau în noapte corul greierușilor de

Mi-e dor de zilele senine, În care mă plimbam prin parcuri Și mă simțeam așa de bine Fără să știu ce-s alea..”like-uri”..

Emoții de poet aud cum zboară fulgii de zăpadă și mă trezesc cu mărul înflorit mă plâng cu greierii pe stradă și cad mereu când nucul e lovit mă străduiesc odată cu albina și mă avănt cu

un ticăit mă-ndeamnă să trăiesc mai responsabil.. dar firele de nisip aleargă cu mine de câteva zile bune.. sau se lasă-mprăștiate de suflul aprig al iernii sau se amestecă cu strălucirea

Seară de iarnă Clipe de zahăr alunec’ pe-ntinsul amurg înghețat Și luna de ceară-și împarte cu mine iarăși tăcerea Resimt printre umbre stinghere, mirări de copil ce-a uitat Fiorul

Eram în anul 2 de facultate și împărțeam o camera de cămin cu încă 4 fete. Două dintre ele îmi erau colege din anul I. Ne cunoșteam destul de bine, sau cel puțin așa credeam eu... Într-o seară

Citind despre concursul de la Mizil și răsfoind antologia postata pe site am scris și eu patru catrene și le-am trimis la concurs...nu știu dacă să le numesc chiar "epigrame"...dar cel puțin sunt

(Poezii scrise pentru Concursul de la Mizil, ediția a șaptea / 2013-2014) 1.Celui așteptat… De-atâta timp te-aștept să vii.. Să strălucești ca prima stea Să știu că tu ești dintre mii