Poezie

Emoții de poet

1 min lectură·23 noiembrie 2016

Mediu

Emoții de poet

aud cum zboară fulgii de zăpadă

și mă trezesc cu mărul înflorit

mă plâng cu greierii pe stradă

și cad mereu când nucul e lovit

mă străduiesc odată cu albina

și mă avănt cu firele de păpădie

când soarele-și cântă lumina

mă înfășor în simplă bucurie

mi-alină frunzele uscate dorul

de sărutarea apei din ocean

și înnorarea-mi dă mereu fiorul

ce-n pierderea iubirii îl simțeam

îmbrățișez amurgul cu-ale lui mistere

sorb printre ramuri razele de lună

respir tăcerea miilor de stele

când nu visez cu licuricii din grădină

m-ascund cu melcii prinși de frig și ceață

mă las purtată iar și iar de vânt

m-alintă roua dis-de-dimineață

și-nvăț s-aștept de la pământ

ascult albastrul cerului senin

si gust un tril de ciocârlie

mă scald în apa unui răsărit sublim

salvând emoții...pe hârtie...

001.837

Cristina Oprea. “Emoții de poet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-oprea-0040204/poezie/14099271/emotii-de-poet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.