Cristina Oprea
Verificat@cristina-oprea-0040204
M-am născut în anul 1980 și am crescut în satul Roșiori din jud. Suceava. Momentan locuiesc în Iași, unde am și absolvit, în 2002, Facultatea de Informatică la Al. I. Cuza. Lucrez printre studenți, investind în dezvoltarea lor personală, socială și moral-creștină. Mi-au plăcut de când mă știu natura, muzica…
Pentru cei ce doresc să răsfoiască puțin volumul îl găsesc într-o formă redusă pe calameo: http://www.calameo.com/read/001193335bdd19b2cae59
Dan, mulțumesc și pentru sfat! Așa să fie!
Dar și foile albe rămase merită a fi privite..."oare cu ce-o să le umplu în anul care vine?.." ;)
Pe textul:
„Veșnica reîntoarcere" de Corneliu Traian Atanasiu
RecomandatPe textul:
„Veșnica reîntoarcere" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat"Nu sîntem mereu tentați de încă o lume?"
Mi-a amintit de un verset:
"a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu." (Eclesiastul 3:11)
Pe textul:
„Generozitatea cititorului" de Corneliu Traian Atanasiu
Pe textul:
„Sinistrații veseli din Mizil" de Dan Norea
L-am întâlnit atunci pe dl.Costea și dl.Radu. Nu am mai reușit să ajung apoi...
Dar o să vă anunț când mai merg la Cluj, mi-ar face plăcere să vă cunosc...
Aveam în plan să ajung chiar săptămâna asta...toată săptămâna...dar am amânat...
Pe textul:
„În ritmul trecerii" de Cristina Oprea
Dan, nu sunt supărată deloc...am fost doar puțin surprinsă...
Cum am scris și mai sus, atât ploaia caldă cât și cea rece face bine...în cantități potrivite...
Provocarea ce am luat-o pentru mine este sa încerc să scriu poeme mai meditative...nu așa de "raționale" ca până acum...
Deși...mă gândesc...dacă astea nu prea au fost înțelese...cine le va înțelege pe celelalte? Sau poate asta e și ideea cu "haiku-urile adevărate"? să tot stai să meditezi la ele?
Nu promit, dar încerc..să vedem ce-o ieși...fiți atenți la următorul concurs! ;)
Pe textul:
„În ritmul trecerii" de Cristina Oprea
Mult succes și inspirație în continuare!
Pe textul:
„În ritmul trecerii" de Cristina Oprea
Nu știu cum să mă exprim ca să nu fiu înțeleasă greșit...și să nu te supăr...prin "lipsa mea de modestie"..
Apreciez dorința oricui de a mă încuraja, dar aș vrea sa te rog să te pui puțin în locul meu...recitind mesajele de "încurajare" de mai sus...
"Singurul poem de luat în calcul și care are imagine frumoasă este poemul al treilea. La restul mai ai de lucrat. Și la planuri.
Sînt ferm convinsă că nu știi să faci diferența între un poem haiku și unul în stil haiku, pentru că ar trebui să știi regulile.
Dacă vei scrie slab nu va veni nimeni în pagina ta să spună ceva. Scrie bine și vei avea prieteni." (Cristina Rusu)
Cât de mult te-ar încuraja pe tine astfel de rânduri?
Și eu tot din inimă am răspuns, amintind premiile pentru că au fost o reală stimulare pentru mine de a continua să învăț și să scriu haiku-uri...o încurajare din partea colegilor mei care m-au votat și sprijinit în felul respectiv...(și care nu știu încă de contul meu de pe agonia...pentru că abia ce mi l-am făcut...dar o să le spun... ;) )
Oricum, doresc să vă asigur că eu continui să studiez despre haiku, să citesc reguli și poeme și să exersez...cu atât mai mult după aceste discuții...
Nu-mi fac un scop din asta, dar sper ca în curând să ajung să scriu și haiku-uri care să se ridice la înălțimea experienței și studiului vostru...și al altora..
Vă rog numai, să mai aveți puțintică răbdare...
Și apoi, am postat și alte poeme pe lângă acestea...nu găsiți chiar nici-un haiku printre ele?
Pe textul:
„În ritmul trecerii" de Cristina Oprea
A fost un deliciu să-l citesc, să-mi reamintesc unele reguli...și nu mă pot abține să nu postez chiar aici câteva haiku-uri care mi-au plăcut în mod deosebit din cele expuse de autoare:
a long journey
some cherry petals
begin to fall
evening
waves come into the cove
one at a time
wildflowers
the early spring sunshine
in my hand
Revenind la mine, sigur că le putem numi și poeme în stil haiku...mai ales ținând cont că sunt încă la început...
Dar, probabil dacă suntem foarte atenți la anumite reguli vom găsi chiar și la Basho, Shiki, Issa astfel de poeme...ce nu prea se încadrează in regulile respective...însă cine ar îndrăzni să le catalogheze astfel? :)
Acum, eu aș putea să le schimb denumirea aici, dar prefer totuși să le las așa pentru că, le-am scris în cadrul unui concurs de haiku și senryu, le-am gândit și am sperat să iasă haiku-uri, și apoi chiar dna Jane Reichhold afirmă:
"..the method is an answer, but never the complete answer of how to write a haiku."
"In searching for these examples, I found so many more of my haiku which did not fit into any of these categories, which tells me there are surely many more techniques which are in use but are waiting for discovery, definition and naming. I stop here, hoping I have given you enough to pique your interest in the quest and new ways of exploring the miracles of haiku."
Ceea ce eu cred că încurajează o atitudine de libertate în a scrie un haiku...și de a avea un stil propriu, poate chiar după reguli și tehnici care nu sunt expuse în articol, așa cum amintea că și Shiki a avut...
E adevărat că "mai am multă mămăliguță de mâncat" :) dar, cum spunea cineva, nu doar scopul în sine contează ci și calea într-acolo...
Aceste haiku-uri sunt într-un fel "pietre de aducere aminte" de pe drumul acesta, și ar fi ciudat (după părerea mea), să numesc o parte din ele haiku-uri și o altă parte "poeme în stil haiku"...plus că mi-ar fi greu să stau să le analizez pe fiecare în parte să le pot cataloga, iar părerea altora posibil că ar fi cam subiectivă...chiar unele din cele de mai sus fiind premiate la concursul săptămânal...
Deci, cu tot respectul față de sugestia dv. prefer să le numesc "haiku-uri", chiar dacă unele sunt mai reușite, iar altele mai puțin reușite...după regulile și experiența fiecărui cititor în parte...
Pe textul:
„În ritmul trecerii" de Cristina Oprea
multumesc mult ca te-ai oprit pe pagina mea si apreciez timpul acordat pentru a-mi studia poemele si a-mi trasmite comentariile tale. Sunt binevenite, pt ca inca sunt in scoala de haiku.. ;)
Da, volumul va fi de maine si pe hartie, am participat cu el la concursul de volume in debut organizat de grupul Romanian Kukai - clasa mea de haiku...
Cam toate poemele din volum au trecut prin concursul saptamanal si lunar al acestui grup si multe dintre ele au fost apreciate, punctate, comentate...
Cele care nu au fost apreciate, le-am inclus totusi...pentru ca tin la ele...:)
Am cerut o parere la dl Corneliu Traian Atanasiu, si nu mi-a exclus nici-un poem...chiar daca sunt sigura ca nu le-a apreciat la fel pe toate...
Poti vedea cum o sa arate volumul aici:
http://www.calameo.com/read/001193335bdd19b2cae59
Iti scriu si eu pe scurt ce a fost in mintea mea cand am scris poemele de mai sus:
1.
De obicei cand gasesc cuvantul "anotimpurile" cu "A" stiu ca se face referire la muzica lui Vivaldi. In acelasi sens l-am folosit si eu aci..
Asteptam intr-o zi muzica la casetofonul din masina si asteptand sa se opreasca ploaia torentiala ca sa pot intra in bloc. Pentru ca intre piese se auzea doar ploaia...mi-a venit ideea...si cam asta am vrut sa transmit...ploaia acoperand la propriu gaurile din asfalt sau pamant...dar si pauzele dintre piesele muzicale...
Vad ca e riscant... ca nu se prinde toata lumea...
2. schimbul de tura de obicei se face la un servici unde sunt 3 schimburi. Nu sunt prea veseli cei ce fac tura de noapte si odata cu zorile se intorc acasa...pe tacute..dupa o noapte nedormita...
A doua imagine se leaga de prima, pentru ca si noaptea schimba tura cu ziua...fara cuvinte..."al caror sunet sa fie auzit" cum spune psalmistul in psalmul 19...
3. L-am compus cu gandul la haiku-ul lui Basho cu-a lui broasca celebra...
Oricare dintre noi am fost prinsi de noapte la un moment dat facandu-ne temele..
dar a doua imagine al haiku-ului, cu broasca care cu acelasi salt banal intr-o anumita noapte senina clatina stelele oglindite in lac, ofera o altfel de lectie...de viata...apreciata si de participantii la concurs ce l-au ridicat pe primul loc...
4. Oricat de banal ar suna primul vers, este unul din poemele mele preferate.. :) Initial l-am trimis in concurs cu "iar luna plina". A luat mentiune din cate imi amintesc...dar a fost inteles gresit cel putin de comentatorul de servici...care s-a gandit la luna plina de munca...si asteptarea salariului... :)
De aceea am ales sa introduc totusi si "cerul"...
De ce-mi place? Imaginatie...de multe ori luna de pe cer seamana cu un "galben" (ban) imens in vechea noapte neagra...ce poate fi chiar pusculita... :)
Dar...nu e metafora...sunt doua imagini complet diferite!
5. Din nou doua imagini diferite...un orfan...care in ciuda "stancilor" si "crapaturilor" din viata lui ajunge premiant, apreciat...ca o floare de colt...ce-si face loc incet dar sigur...si parca fiorul este cu atat mai mare cu cat gasim acea floare mai sus...
6. batranii garboviti - o imagine in paralel cu cea a salciilor la fel de aplecate ca si acei batranei...si nici inserarea nu este intamplator aleasa...
a luat un loc III la concursul saptamanal..
7.
M-am gandit ca e cam abstracta ideea de "intre doua lumi" si am tot incercat sa gasesc altceva..dar nu am gasit. Si totusi a luat o mentiune...Am vrut sa transmit clar prin partea a doua ca era vorba de lumea celor vii si a celor morti. Fotografia fiind intre cele doua lumi...a mea si a bunicii de dincolo..
8. A luat locul II tot la un concurs saptamanal, si imi place ca de asemeni sunt doua imagini...si abia la sfarsitul poemului se face legatura intre ele...
eu, sau calatorul pe drumul lung in noapte...si cea cu trenul...ce se-ndreapta spre luna... care bine stim ca nu e chiar asa de aproape de noi...
Oricum, participand saptamana de saptamana la concurs am observat ca este si mult subiectivism in aprecierea poemelor...pentru ca suntem asa de diferiti si ne plac lucrurile diferite...
Ce ne facem atunci cand cineva ne lauda un poem si atunci cand altcineva il desfiinteaza?
Luam din ambele pareri ce putem ca sa construim ceva si mai bun data viitoare...
Si ploaia calda dar si cea rece au rolul de a uda pentru ca samanta sa creasca si...sa dea roade...mai devreme sau mai tarziu...
Multumesc inca o data si te mai astept pe la mine! Mai ales ca sunt mai noua pe aici...
Pe textul:
„În ritmul trecerii" de Cristina Oprea
Vad ca haiku-urile nu-mi intra in atelier...ceea ce este o incurajare pentru mine... :)
O sa mai postez...
Pe textul:
„În ritmul trecerii" de Cristina Oprea
Am mai scris un comentariu si nu a mers...sa vad acum...
Pe textul:
„Câteva haiku-uri" de Cristina Oprea
