"Crezul meu" – 9836 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
LFLUCIAN-CALIN FLOREA
Crezul meu? poezia,arta..pictură,piatră,sticlă ori metal,..asta când cuvântul nu a mai fost suficient pentru a-mi exprima trăirile ..și oamenii,da,cred în oameni *Licență în Managementul Stressului prin TRT gradele I și II din 1996 www.luchino.ro
72 poezii, 0 proze
DRDragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
NMNincu Mircea
Născut într-o parte dintr-unul din talere balanței am crezut mereu că locul meu e în cer. Că acolo, ca o floare pe ram, înflorind îmi voi păstra echilibrul.
1324 poezii, 0 proze
BIbogdan ioan
habar nu am ce sa spun cred ca ar trebui ceva sa spun sau ar fii ceva dar nu stiu ,sa zicem ca inca caut sa ma identific, m-am nascut ca orice om normal , am crezut ca o sa scufund in banalitatea sociala insa nu a fost asa, am incercat sa ma integrez intr-o societate prea ostila mie sau poate doar imaginatiei mele. sunt un tip din punctul meu de vedere foarte normal cu nazuinte si vise ce pe aici nu cred ca se v-or implini,de fapt o copilarie intreaga si restul zilelor pana acum am trait si traiesc in visele mele.asta nu inseamna ca sunt vreun introvertit, nicigand, insa in visele mele lumea e perfecta atata tot
31 poezii, 0 proze
liliana ghita boian
Am cincizeci de ani si ma simt nerealizata din punct de vedere artistic.Sunt absolventa unei facultati cu caracter economic, dar idealurile mele au caracter umanist,astfel ca in decurs de trei ani am publicat patru volume de poezii la doua editurii diferite prin largul concurs acordat de oameni cu suflet care au crezut si (sper ) mai cred inca in mine.In momentul in care am crezut ca viata si Dumnezeu nu mai are nimic nou sa-mi ofere a acordat sufletului meu un dans, un ultim tango al unei drame care m-a marcat profund si poate, pentru totdeauna. Sst! nu m[-ntrebati! sa nu- i stingem amintirea! Volumele se intituleaza astfel: sfasiere de lumina-2oo2 capricii autumnale-2005 rugaciune pentru tine-2oo6 rugaciuni despletite-n curcubeu-2oo6 Despre ele s-a scris putin; cei care au vrut sa ma cunoasca au citit poezia, cei care au considerat ca este suficient sa ma perceapa din viata de fiecare zi au trecut mai departe
2 poezii, 0 proze
DMDANILA MONICA
Sa incepem cu inceputul, adica mai bine zis cu o frumoasa si insorita zi de iarna adica 13 Februarie 1973 cand am aparut pe lume in prafuitul Bucuresti, o foarte prietenoasa, voluntara si guraliva Varsatoare. Si sa fiu sincera n-as fi vrut sa ma nasc in alta zodie , si mai mult decat atat am ales sa apar cu 2 saptamani mai devreme decat era prevazut de la nenea doctorul. Sunt unica la parinti (desi toti suntem unici, ca personalitate si suflet) cu toate ca mi-as fi dorit frati sau surori. Am crescut inconjurata de dragoste si armonie si de prieteni insa mereu am simtit o nevoie mai mare de dragoste decat ceilalti... Nascuta in Bucuresti dar cu radacini dincolo de Prut, asa m-am nascut, romantica, si la inceput am crezut ca sunt ciudata, sau ma rog asa credeau cei din jurul meu pana cand am crezut-o si eu...Si eram ciudata pentru ca : imi placea marea, sa ii ascult chemarea la ceasul când se tes luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri.. Mai eram ciudata pentru ca...
156 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
TLTeofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
BCBogdan Cristea
Absolvent de filologie al "Colegiului National Nicolae Balcescu" Braila.Autori preferati: Eminescu,Bacovia,Nichita Stanescu. Parte a criticii moderne a lui Vianu si Calinescu... Impresie personala : "Filozofie idealista germana pornita de la Kant si prelucrata in stilul lui Schopenchauer sau simpla poezie,toate confirma regula unicitatii creatoare care ar trebui sa fie crezul oricarui critic de arta :Nimeni nu ar scrie versuri daca scopul poeziei ar fi sa te faci inteles."(Bogdan)_
1 poezii, 0 proze
ZRZilot Românul
Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...
1 poezii, 0 proze
Crezul meu
de Mihaela Manole
Cred în om În puterea lui de a alege Între a fi sclav sau om În încrâncenarea lui Când sfâșie suferința Și întunericul În curajul lui de a fi fericit
Crezul meu
de Elena Albu
Iubirea...Aceeasi veșnică probă de foc. Suntem sau nu suntem iubiți? E intrebarea pe care ne-o punem continuu, din copilărie. Cred ca ne nastem cu setea aceasta de dragoste, ca si cum am fi rupți...
Crezul meu
de Mihaela Manole
Crezul meu Cred în om Cred in puterea lui de a alege Între a fi stapân sau sclav În puterea lui de a frânge suferința În curajul lui de a fi fericit.
Crezul meu
de radun gabor
De multe ori lucrurile mici par mai frumoase decât cele mari la fel și cuvintele simple se prind ca un scai de grumazul sufletului cred în noaptea în care gândul meu s-a odihnit pentru zorii zilei de...
Crezul meu
de Dascalu Florin Beniamin
Cine mă poate ajuta și pe mine cu un sfat? Da, eu am nevoie de un sfat de la tine. Nu te grăbi să mi-l dai. Toate la timpul lor. Acum ia fi atent aici și ia notițe, nu se știe când iți vor prinde...
Crezul meu de malac
de Dragoș Vișan
Încă-o "jasmine" tot îmi trece peste față, dintr-un muget aș lăsa-o-n freamăt rece, dar o mestec, nu mai cuget Sunt un bivol, scrib cu sânge, mă înfrunți, chiar dau, cu sete — cap în cap, duel greu,...
E crezul meu de-o zi
de mircea trifu
Stă lenevind pe brațul mamei, ca Vodă Împărat, Un Dor întors acasă cu unghiile tăiate, În ghete lustruite de-o carpă și-un scuipat, Bătrâna simte tot, cu palmele-i crăpate. Se-ntoarce-o noapte albă...
Din crezul propriu
de Miclăuș Silvestru
Nu-mi pasă în ce cred ateii, am crezul meu - în Creator; pentru acest crez port un respect deosebit părinților. Scrisul și purtarea mea sunt dovadă că prin credință aduc cinste nu doar învățătorilor,...
Despre un timp strangulat... al meu
de Cristian Pop
Am început ziua, cu rostul ucis! Un timp curbat strâmb... mă tăvălește prin jungla istoriei: ba sunt călăul neînduplecat ridicând securea ce se transformă în telecomandă, ba sunt soldatul perfect...
la porțile cuvântului
de FLOARE PETROV
ies din zona de confort cu zbucium intens dar în crezul meu simt că evoluez mă lupt pentru lumina cu halou imens primesc și lovituri dar eu nu cedez. cuvântul scump e singurul avut gânduri arzătoare...