Poezie
E crezul meu de-o zi
1 min lectură·
Mediu
Stă lenevind pe brațul mamei, ca Vodă Împărat,
Un Dor întors acasă cu unghiile tăiate,
În ghete lustruite de-o carpă și-un scuipat,
Bătrâna simte tot, cu palmele-i crăpate.
Se-ntoarce-o noapte albă pe ridurile frunții
Și-ncepe să descoasă aici, la capul zilei,
O frunză de cerneală, căzută-n toiul nunții
Și cere s-o inspire albastrul clorofilei.
De-o trece ” un nu știu cine”, pe undeva departe
Și-mi va trezi un vers, sfios ca sărăcia,
Să-i dea ca Dumnezeu, pe care-l știu din carte,
Așa, un pic de zile, să îi plătesc chiria.
Țin toată nebunia în pumnu-ascuns la spate
Și-așa alerg la tine până în fundul minții,
De-mi bocăne tot crezul pe visele-asfaltate,
Când îmi reciți în versuri crăiesele și prinții.
001.146
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “E crezul meu de-o zi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14114392/e-crezul-meu-de-o-ziComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.