"Copilaria trece" – 15502 rezultate
0.03 secundeMeilisearchcatindatu mihai
Daca ma gandesc la propia-mi viata sunt tentat sa o compar cu trecerea prin anotimpul primaverii si al verii , atunci a fost copilaria si tineretea iar toamna ar fi tot o tinerete dar mai matura,mai plina de miez,de amintiri.Iarna nu stii cand incepe in viata ta pentru ca de fapt tot restul vietii ne pregatim pentru acel drum spre propriul Pol Sud. Mi-am petrecut anii intre masini si masinarii,in miros de sudura,de ulei incins,am trait si inca traiesc alaturi de truditorii fierului,e o arta ciudata pentru ca de fapt orice meserie e o arta si are artistii ei ,din pacate anonimi pentru ca nimeni n-o sa fie extaziat de o roata dintata sau de un strung. Mi-a placut mereu muzica ,de fapt sufletului meu i-a placut sa se inconjoare de muzica si cand ma simt dezamagit si foarte trist ascult piesa "Ocean cloud"cu Marillion.Sper ca pot sa transmit ceva bun din sufletul meu ,din modestia si intelegerea mea pentru ceilalti.
10 poezii, 0 proze
Émile Verhaeren
Poet belgian de expresie franceză, născut la 21 mai 1855 în Saint-Amand, într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a...
25 poezii, 0 proze
Nicolae Țațomir
Născut în târgul Hârlău, județul Iași, la 2 februarie 1914. Își petrece copilăria în satul Belcești unde tatăl său Vasile Țațomir a fost medic de plasă timp de 20 de ani. Mama, Aurelia (născută Gheorghiu), o femeie foarte cultă, a scris poezii, unele publicate sub pseudonim. Adesea recită în fața copiilor versuri din Eminescu, Vlahuță, Lamartine, Hugo, Goethe, Heine. În tinerețe a fost atras de pictură, dar pasiunea pentru literatură a fost mai puternică. N. Țațomir face studii elementare și licențiale la Iași. Între 1932 și 1936 urmează cursurile facultăților de drept, filozofie și medicină. În 1936 își ia licența în drept. În 1947 își trece examenul de doctorat cu teza Criminalitatea în literatură. Între 1938 și 1948 este judecător. Din 1948 este profesor la Facultatea de drept a Universității \"Al I Cuza\" Poetul debutează, la îndemnul lui George Topârceanu, în \"Adevărul literar și artistic\" și \"Bloc\", 1933, și consideră că al doilea debut a fost la \"Însemnări ieșene\", 1936....
8 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
vizireanu dan
copilarie ok liceu teoretic faculatate de jurnalistica la care am renuntat dupa 2 ani aproape 6 ani de navigatie ca marinar in prezent agent maritim si uite asa trece viata
4 poezii, 0 proze
AAAdrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
109 poezii, 0 proze
MPMario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
Ciobanu Constantin Marian
Nascut in orasul Draganesti-Olt,pe 14-12-1991.Copilaria petrecuta in mare parte la casa parinteasca dar si la bunici.Zodia mea,sagetator spune multe despre mine.Trec prin viata ca o sageata insangerata cu sangele tuturor aminitirilor.
4 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
VDVictor Doman
Sunt student la Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Universitatii de Constructii Bucuresti, iar liceul l-am facut la Colegiul National Vlaicu-Voda. Am trait copilaria intr-un oras minunat, cu verdeata si cu liniste, cu o manastire faimoasa si cu o legenda pe masura : Curtea de Arges. Orasul acesta este o adevarata Gradina Eden, dar asa cum se intampla intotdeauna in viata, nu mi-am dat seama de cat de minunat este decat dupa ce am ajuns la Bucuresti. Perioada liceului a fost una foarte tulbure, una a cautarii de sine - care nici acum nu a incetat, in care am trecut de la a fi cel mai aprig ateu, cu o teorie bine pusa la punct, la a fi un om cat mai spiritual. Acum perioada studentiei...
1 poezii, 0 proze
Copilaria trece
de Camelia
Esti un copil,ce ma omori si apoi ma aduci la viata Ce te face sa crezi ca si eu glumesc? In timp ce tu razi eu ma scufund in ceata Caci tu te joci,dar eu iubesc. Dar continua,caci inca o data mint...
Codex Calixtinus
de Adriana Marilena Stroilescu
copacul cu viermi de mătase înflorise mirări desculță copilăria mergea cântând pe sub duzi căutându-și maturitatea fluturii se înfășurau strâns în scutecul naiv al aripilor să nu crească...
Această scrisoare nescrisă
de Adriana Marilena Stroilescu
celofan pe gura sticloasă a lacului stă lipit cerul fără stele în noaptea asta ne va fi despărțirea pe pod ca o acuarelă în cuțit vălurind gerul până și ultimul tramvai și-a încetinit mersul înspre...
...din copilărie
de Costel Stancu
În grădină e un cuib părăsit unde își duce șarpele iubita pe furiș. Sîntem copii, pîndim zile întregi din tufișuri, prea mirați ca să înțelegem ceva - un înger ne șterge din minte propoziția...
Transilvania înspre toamnă
de Dana Banu
coboară toamna peste orașele transilvane lumină aurie parfumuri vechi în șipuri colorate perdele ce ascund cu zâmbet fin îndepărtarea pun la drum înserarea trec desculță peste munții cei de acum...
Pătrimi și sfere
de voiculescu daniela
oricât aș vrea să fug de adevăr, tot simt nodul din gât. oricât aș încerca să rămân cu visul care m-a adus până aici, nu se mai poate... trebuie să deslușesc durerea care mă fulgeră, tunetul care se...
gemenii
de Ioan-Mircea Popovici
trecea-n copilăria mea pe străzile aradului un roșcovan-bețivan se oprea-n intersecții și țipa cât îl țineau rărunții: jilava jilava… zicea lumea că își pierduse mințile torționându-și geamănul ieri...
49
de Bejliu Anne-Marie
patruzeci și nouă de drumuri stilate sau stilizate păsări de pradă cu ciocuri de platină care ciugulesc din palma sărutului dintre ființă și biologica vârstă intangibile tăceri și colțurile caselor...
cu buzunarele ticsite de iluzii
de lucaci sorin
“sur le pont d’Avignon L\'on y danse, l\'on y danse Sur le pont d’Avignon L\'on y danse tout en rond” fredona copilul cu mâinile întinse spre cer ca și cum ar fi uitat acolo un zâmbet răzlet printre...
De primavara
de Teodor Tudor Topan
Zapezile-au trecut sfioase-n vesnicie Si peste tot renaste timid un verde crud, Soarele zambeste peste neguri, Izvoarele-n adancuri, cum se trezesc, se-aud. Totul e-n miscare, uitand decorul alb,...