Poezie
...din copilărie
1 min lectură·
Mediu
În grădină e un cuib părăsit
unde își duce șarpele iubita pe furiș.
Sîntem copii, pîndim zile întregi din tufișuri,
prea mirați ca să înțelegem ceva
- un înger ne șterge din minte propoziția dezmățului -
tu încă nu simți plăcerea ce ți-o dă
un strop de apă picurîndu-ți,
la nesfîrșit, pe creștet,
eu abia deosebesc jocul de haos.
Privim într-acolo cu pofta cu care
animalul miroase piatra
și aceasta îi dă de gîndit.
Tu calci pe o creangă uscată, mă sperii.
Dacă a auzit șarpele și-o să fugă,
martorii cărei fericiri mai sîntem noi?
Trece copilăria, aflu
că tu și șarpele sunteți complici.
Doamne, cîtă ipocrizie
- uneori răzbunarea are gust de apă stătută,
îți spun. Tu plîngi, femeie. Șarpele e mort,
în cuib ciripesc puii unei păsări străine nouă...
002.304
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “...din copilărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/195883/din-copilarieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.