Poezie
Codex Calixtinus
dedicată lui Florin Bratu
1 min lectură·
Mediu
copacul cu viermi de mătase înflorise mirări
desculță copilăria mergea cântând pe sub duzi
căutându-și maturitatea fluturii se înfășurau strâns
în scutecul naiv al aripilor să nu crească doamne-ferește
cu picioarele strâmbe somnul plutea printre ierburi
îmbătrânise până și Dumnezeu de atâta așteptare
între \"enter\" și \"save\" Heraclit nici măcar nu se născuse
pe taste doar imnul gregorian își căuta forma
în coconul domnesc al cuvintelor miezul lepros
al cireșei sângera bănuindu-și deja devenirea
vântul își lingea rănile vătuit în silabe cineva
își subțiase sufletul frecându-l cu frunze de dafin la duș
se auzeau vorbe despre totul curge și viitor
dar nimeni n-ar fi crezut un băiat cu genunchii juliți
ce confunda îngerii cu iepurii albi amestecându-i
în puful de păpădie apoi se făcea cerc sau cercul se făcea \"el\"
și uita doar copilăria trecea pe sub duzi cântând
cât o ținea gura un cântec despre pelerinii desculți
023373
0
de restul, las analiza si altora.
multam si sincer placut