Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

49

1 min lectură·
Mediu
patruzeci și nouă de drumuri stilate
sau stilizate
păsări de pradă cu ciocuri de platină
care ciugulesc din palma sărutului
dintre ființă și biologica vârstă
intangibile tăceri și colțurile caselor
pline cu inscripții
pline de pași de păpuși de ecoul jocurilor
prin care trece vârsta
copilăria, cu un pai în gură
le suflă săpun în ochi
până când
totul devine aproape rotund neclar
ca o fericire împrumutată de altul sau de la alta
sau ca o bucurie inventată de om și nu de zeu
patruzeci și nouă de ramuri care trec
prin femeia cu ochi de cărbune nears
amestecat încă în pământ
cu ierburile metaforelor nescrise
da. sunt vârstele păsărilor
cu care am privit cerul
când încă mai pot să râd soarelui
iar el, galant
din lira lui îmi împrumută lumină
la fel cum cheia sol împrumută notele
apoi dansează singură până la cântec
Anne Marie Bejliu, 17 august 2017
011.815
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
150
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Bejliu Anne-Marie. “49.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14111821/49

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Când ’’totul devine aproape rotund, neclar’’, difuz și echivoc, ’’fericirea împrumutată’’ se volatilizează, căci doar fericirea construită de sinele propriu, autentic poate fi stabilă în fața vicisitudinilor, însă numai dacă are ca aliat ’’bucuria inventată de om’’.
Între ’’ființă’’ și ’’vârsta’’ sa se dezvoltă direct proporțional cu timpul îmbătrânirea.
0