Ciobanu Constantin Marian

Nu-i limba ce-o vorbim noi zi de zi E limba ce n-o poti opri E limba timpului ce merge-n fata Dezgroapa si ingroapa tot, spune pe fata.

Sapte ai raului lasati pe fundul lui Neadormiti plang de durere Ca cel de deasupra lor e in tacere Si plange si suspina,inapoi vrea sa vina Lumina soarelui sa-l mangaie divina Este pazit de

Eu langă râu cu ochii ținta Priveam cum apa mă alintă Râdea de mine că sunt mic Si n-am putere s-o înving Stai liniștita tu,acum Că n-am venit cu gând nebun Vreau sa mă-nveți adevarat Cum

S-ar fi-ngropat pacatul femeiesc De nu doream sa te iubesc Dar am calcat drept in pacat N-am sa regret,s-a intamplat Am savurat din marul cel cu fete doua Nu m-am gandit ca o sa ploua Cu