"Cerul orb" – 20094 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
MCMihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
TBTatiana Bîrsa
BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)
4 poezii, 0 proze
PJPetru jipa
Am văzut cerul prin lentila unei iubiri și am văzut soarele. Am văzut cerul prin lentila tristeții și am văzut norii. Am văzut cerul prin lentila ochilor tăi și am descoperit fericirea. Iar acum privesc , la cerul ochilor tăi pentru a descoperi viața .
111 poezii, 0 proze
Adrian Ovidiu IACOB
As vrea sa pot atinge Cerul cu varful degetelor ... As vrea sa pot iubi cum nu a mai facut-o nimeni pana acum ... As vrea sa pot contempla orice este magic in aceasta lume ... As vrea sa pot trai acum 2 secole in eterna Venetie ... As vrea sa traiesc etern clipa atunci cand imi percep Sufletul etern ... As vrea sa devin chiar Dumnezeu ...
1 poezii, 0 proze
Neagu Isabela Bianca
M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...
10 poezii, 0 proze
Bodrug Nicolae
Inger As vrea sa fiu un inger in cerul senin Decit sa fiu om pe pamintul plin de pelin, Sa fiu un pazitor al unui muritor Sa-i dau idei deasupra capului lui, sa zbor... As vrea sa dispar in al singuratatii abis, Iar toata lumea din jur sa-mi fie un vis...
3 poezii, 0 proze
randall teenman
balada unui pui de sarpe,creierul de vaca mulsa,cerul pamantiu,ingerii din iad
3 poezii, 0 proze
anamarya
am 18 ani, sunt fagaraseanca 100% si...iubesc cerul
4 poezii, 0 proze
DADiana Aliman
Chiar dacă vorbele tale Îmi tulbură seninătatea privirii Ca niște nori negri,pe cerul violet de toamna Sufletul meu continua sa zboare Asemenea unui porumbel alb...
24 poezii, 0 proze
Cerul orb
de Silviu Somesanu
Noaptea e o falsă zi și oamenii de obicei o dorm să nu se consume. Strig numele stelelor din balcon nimeni nu mă aude și mă obișnuiesc cu gândul că voi muri. Cerul se preface orb eu mă întunec și tac...
Te astept
de Felicia Mariana Orban
Te astept mâine Scriindu-mi chemarea Cu sunet cetos Pe cerul orb Cu urechile pline de stele. Imi voi netezi nelinistea Dormind intre euri Si poate "mâine" va fi Un timp trecut Inca de ieri, Dar te...
Roșu canibal
de Vicol Alina
Acut, un acord de violoncel răzbate sălbatic Zvârcolind aerul greu in drumul său Venind de departe de la o fereastra uitată. Noaptea e adânca si cerul orb Dar aripile lui se fac simțite printre...
tumultul
de Petru Teodor
mergeam în ochiul meu adânc pe-o iarbă grea, alunecând mergeam, mă'mpiedicam și strâmb în ochiul ochiului de crâng orbecăiam cu mâna'n vânt o pânză'n alb, de alb arzând și inima bufnind în coastă și...
Toamna fara nume...
de Ion Nedelescu
Cind mohorata ziua sa plinga va incepe Peste pamint de frunze moarte acoperit Si-n aer rasuna-va tipat strident-de iepe Ce se caznesc sa nasca-dar manzul a murit Cind trenuri lungi vor trece prin...
vavilonia
de Vasile Munteanu
a murit scrisul! zic unii și fierb colivă rea fără grâu de cuvinte să râzi? să plângi? de inima lor sădită-n ogor fără minte creierul cui pocnește a nuci gura cui miroase-a gutuie cu secera-n mână...
la margine de mâine
de Vad Guzun
Am cerut un strop de liniște să scot petele din agenda pe care o arunc din ea s-au decupat culori și nu sunt sfânt să tolerez escapadele celui care și-a însușit abuziv binele de unde resemnare când...
Sonet XXXIX
de Ovidiu Oana
Nestingherit se plimbă prin parcuri pustiite, Aleanul dus de vântul pierdut printre frunzare. Sălășuite-n pleoape, alunecă bizare, Neplânse lacrimi calde, de amintiri trezite. Nu, nu te plâng pe...
defrișare
de Ottilia Ardeleanu
toată pădurea din marginea mea a fost ciuntită copac după copac urlând în dinți de fiare până s-a spart timpanul ecologic orice drumeag al trecerii demult bătătorit pare un râu de rumeguș parc-ar fi...
smochine de pe trupuri
de Silvia Goteanschii
să mergem să dansăm în văile de fluturi și să plătim suflarea în colț la prăvălie privește-mă în tălpi lumina reînvie al șaptelea meu simț de moartea mea te bucuri deprinde-te să dormi cu ochii mei...