Petru jipa

Coboară lacrima, apare nemurirea Titanii se adună în alt loc, Doar versul falnic aduce regăsirea Și arde ochiul mângâiat de foc. Poate și țara tot pierdută, regăsită, Aude freamătul iubirilor

Alunecam peste o adiere timpul meu înopta peste sărut fără să tresare, fără să țipe, o stare… o nevoie de acum peste trecut. Brațele mele se încărcau de lumină ochii se cufundau într-un

Certitudine. Cuvânt scăldat din cer se frange și de-aceea se leagă de mister, doar misticul pervers mai speră într-o șansă, că se așează Zeus, cu el cândva la masă. O listă de virtuți se rup în

Te atingeam cu umbra sărutării mele, soarele aștepta peste nor pentru că tăcerea, a rupt... sau a răcorit mângâierea cu un fel de început, peste gând, distanța dintre mine și sărut. Aveam

Trecând peste imagini, în alchimia lor Apar prin niște spații, vitruviani frumoși. Si seva se topește, căldura din milenii, Se sparge-n incantații sădite peste genii. ,,De divina

Se asează o umbră de cuvânt, legământ doar legământ peste gene, peste somn, peste pasarea din zbor ca sa duca în eter gândul meu rămas stingher, ce ofteaza si stranută asteptând iubirea

Dacă ar fi după mine, aș așeza pe soclul masiv din piață o fată cu nume de piatră. Am argumente: negațiile și dezamăgirile s-ar rostogoli peste noi urnite de lacrimi și ploi.

Dreptatea a căzut răpusă Este atârnată-n gard, peste redută, Și a plesnit in frunte un semi-adevăr Ca să ofilească florile de măr. Ce dogmă pică-n caznă și usucă Individul cu puterea lui

Tu îmi aduci miros de floare Și dragoste și încântare, Și dorul peste strop de vis Legând un vis de paradis. Legând albastru prin albasru Peste cupola de pe astru, Și-mi pare totul

Napoleon se joacă-n Europa, Pornește-n marș grăbit spre răsărit. Împarte harta, cum dorește pofta, Pofta lui și a firii ce-a poftit. Omoară mișelește tot norodul. O moară de război se sparge-n

Ingerii se opresc si strigă: Nu vă înghesuiți spre clepsidră, Nu aruncați spre decalog Cu flacări mov!

Toate numele lucrurilor Sunt închipuite. Astfel… Numele meu este o iluzie, Numele florilor devine bucurie, Numele tău devine încântarea dintr-un vis Ascuns în palma îngerului purtat în paradis.

Infinitul se sparge de cuvânt, finitul gasește spațiu-n necuvânt. Intrările prin spații paralele se sparg în geometrii neparalele, tot aruncănd peste albastru anatema împiedicănd să se arate

Ochii tăi mă colindă prin arborii privirii mele, și aduc miros, suspin, prin culoarea unui crin, ce se coboară peste gene. Arunc o piatră de argint ca un sărut, cu adiere, să te pătrundă

Niciodată nu am să fiu Eu, îmbrățișez altceva în dorul de altcumva. Locuința sufletului meu s-a ascuns în peșteră, coborând peste peștii roșii și roz în horă veselă peste o vară

Pe fiecare prispă se ascunde o pasăre. În fiecare pasăre se ascunde o viață, Așa cum în fiecare ou se ascunde un cântec, Și așa cum în fiecare poezie se ascunde Nichita. Nichita care a

Culoarea verde-ngălbenită a frunzelor rănite peste dig se întoarce peste ochi cu toamnă ce vine, trece, prin mult frig. Se adâncește cerul peste lună bătrânul soare se arată-n adiere, norul

O lume se desparte, Misticul pervers Lucire, doar imagini Înfipte-n nimb de vers. Se-așterne altă lume Se mișcă dor de faptă, Dar totul se desparte În dans prin altă dată . Sunt

Am ars prin lacrima destinului! Au curs peste genele mele, lacrimi... Umplute cu flori de cireș, ce se coc peste zile și zile, luminițe... regăsite-n povești. Te regăsesc pe tine

Suntem două gânduri despărțite prin noapte, iar întunericul curge peste un dor descriptiv dezbrăcat de întrebările trcerii. Mă scufund în adevărul iernii care vine, cu albul ei mătăsos și

Să coantificăm timpul, adică să-l analizăm, să-l disecăm... dar rămânem împietriți căci timpul, se întâmplă între timp, să împietrească. Iar această statuie... dăltuită de piatra

Ce este simplu în compus, când marginea… se pierde în nemargini chiar infinitul e opus, și apărat de mii de sarcini. Când viața-i simplă mărginire, o clipă sau secundă... un uragan peste

Izvorul iubirii se sparge de dunga munților, se lasă a primăvară de doruri într-o vară de dragoste. Te leg cu privirea de un sărut, la mine în gând... Și nu-ți acoperi fața și șoldul

Lacrima lunii. O, lacrima lunii, lumină pală și până apoi, lumină frântă și adormită nealintată, nemăsurată, de unda visului șuvoi. Lacrima lunii. O, lacrima lunii, poem nestăvilit de