Petru jipa

Tu îmi aduci miros de floare Și dragoste și încântare, Și dorul peste strop de vis Legând un vis de paradis. Legând albastru prin albasru Peste cupola de pe astru, Și-mi pare totul

Uneori, pare bănuitoare alteori, malițioasă, dar iată că mă privește din nou cu ochii ei verzi, parcă recunoscând valoarea unui surâs. Nu-i așa că mă iubești... Ce să răspund ? Când eu...

Memento mori... Și lacrimi pe sub ochi pornesc Iar gândurile-s și mai grele Și cred și văd... îmbătrânesc, Memento mori ! Mă opresc... Nihil novi sub sole. Doar amintirea mai

Cum poate gândul să mă ducă Speculativ în Da sau Nu , Când și materia, dă de furcă, În binele din rău acum . Cum poate oare, doar iubirea , Desăvârșirea unui dor . Prin suferință să adune Un

Pe tronul rațiunii Se-așează fantezia, Îndepărtez realul Și-apare bucuria. Apare ca un joc , Posibilul nu-i tern . Descântecul de linii Al visului peren. Apare infinitul Adus de

Am rămas cu un gust amar pe buzele mele fierbinți iar cuvintele s-au topit în ploaia de sânge. Mă dor amintirile și visele și florile și razele soarelui și... Mă întorc singur și mult mai

Acolo unde ești tu , Nu te dor cuvintele nerostite? Nu te dor trăirile netrăite ? Ai făcut ecluze în mine , Prin cuvinte ... De aur și de pietre scumpe , Pe care le arunc la răsărit Într-un

Înlăuntrul meu a locuit intunericul, Pe urmă cu toate că ,,pe,, este înainte. Ai apărut tu, și s-a făcut lumină. Pe urmă, am văzut cerul și pământul, Și doar atunci mi-am dat seama că

Am doborât copacul... El a căzut pe acoperisul de stele , Pe un nor , îmbrăcat în haine grele . Iar picăturile... De data asta de copac , Mi-au căzut adânc pe cap . Sunt ud acum... De picături

Stau si mă-ntreb, Ca un imberb. De ce nu sunt cerb ? Ochi de fecioară , Eu îi întreb. De ce nu sunt cerb?

Să rupem tăcerea ! O facem în două. Tu vorbe de duh, Și la mine plouă. Degeaba mă joc în cuvinte, De rup firu-n patru Și fac un căpăstru, Pun calul la jug.El râde hâtru. Nu rupeți

Un sistem pentru a exista Nu are nevoie de tratate , Funcționează din a lui dreptate , Ca și lumina ce apare într-o stea . Aprind opaițul, luminând-nauntru. Găsesc ecluza unui spațiu-

Dar cine este Ea , întreb, Și eul meu răspunde: Ea este începutul tuturor frazelor, Este sinonimul erei glaciale din mine, Este un vis legănat de o rază, Este privirea din ale mele

Ființa se dezminte-n devenire Cum apele se scurg spre un ocean , Doar ochiul cu a lui privire Pătrunde cercul cel viclean. Un cerc tematic ce străpunge Prin mi de cercuri tot crescând În unda

Ești mult mai frumoasă decât libertatea . Ești doar adevârul unui gând sublim . Ești raza de soare ce-mi mângâie fata, Ești dorul de aer nubil. Mă ascund doar la umbra iubirii de tine, Mă ascund

După ce am găsit adevărul... M-am pierdut pe mine . În stupul de albine , Și în floarea de tei Dăruită de la zei . Pe urmă... Cu toate că ,,Pe,, este înainte; Am făcut din iubire temei

Am rămas dator , La Marin Sorescu ... ,,O stare de spirit mai elevată ,, Așa cum rămân dator la iubită . Sau cum rămân dator la floarea din grădină , Pe care o smulg , și o fac cunună... Am

Motto ,Sapă ,sapă, numai sapă, Până dai de stele-n apă; În fiecare zi încerc să mă găsesc. De aceea tot

Adorm mergând, Adorm pe stradă. Adorm mereu cu tine-n gând, Tot mângâind o raza. O! Chiar iluzie de ai fi, Tot îmi tresare firea . Esti focul viu, o spun oricui... Ești ingerul de pază.

În ce colț să te găsesc, Să te respir... Am atâta poftă de tine. Încât, Te adulmec ca un câine chior, Pe tine... Unde să încerc tot încercând, Să umezesc cu buzele răspunsul Când pomenesc un

Bătrâne cerb... Zăpada ți-a acoperit vesmântul, Iar vorba-ți este chiar cuvântul. Stau și întreb ,cu dor în gene, Cum te simți printre poiene , Ce faci când tristețea vine, Adusă de troiene

Să punem un punct pe,,i,, Și lui,,î,,doar o căciulă. Poezia se poartă cu cagulă De mimetism zoantropic din natură. Spun mimetism cu,,i,,fără de,,a,, Căci totul pare a fi paradoxal. Poezia nu

Diavolul sau răul Omul întors pe dos, Colindă-mpărăția Și-o dă cu fundu-n jos. În locul unui înger Vine un diavol nou, Așterne peste lume Gaură neagră, hău. Dezbină cu migală Ce omul tot

Mai multe drepte egale Ce purced de la un punct . Fac un cerc, și el se crede A fi cel mai mare sfânt . Punctul se mărește-n undă Se dilată peste mări , Ca și nașterea ,vezi bine, Dintr-un