Petru jipa

Uneori, pare bănuitoare alteori, malițioasă, dar iată că mă privește din nou cu ochii ei verzi, parcă recunoscând valoarea unui surâs. Nu-i așa că mă iubești... Ce să răspund ? Când eu...

Alergam dincolo de negura norilor prin pădurea de păsări și vise, un leu fioros din zenit a încercat să mă mănânce. Alergam peste copacii din nori mă târam printre stele, iar leul alerga

Memento mori... Și lacrimi pe sub ochi pornesc Iar gândurile-s și mai grele Și cred și văd... îmbătrânesc, Memento mori ! Mă opresc... Nihil novi sub sole. Doar amintirea mai

Iubirea mea, Se face liniște spre seară copacii se acoperă cu caldă moleșală și frunzele adorm pe prispă o oaste prăbușită și învinsă, iar rândunelele sunt agățate-n pom un sanctuar închis

Ceea ce e straniu și admirabil la tine este contradicția de iubire în spirit. Ceea ce mă silește ca om sau în destin să adug o pildă de iubire în chin. Este ceasul învierii, sub

Unificarea-n spirit Ca parte a gândirii, Naște prin trăire O altă retrăire. Se cade din mândrie, Defect, a fi orgoliu. Se cade în iubire Ca semn de mântuire. M-așez pe bancă, cred... O

Eram hotărât să mă îngrop într-o taină Pe care până la urmă să n-o înțeleg, Să mă refugiez pe un țărm, într-o haină De un catarg de mister să mă leg. Dar ca un destin n-am avut adiere Până la

La început, se numea ,,ispită,, Priveam frumosul și atras de el Îl îmbrăcam în prețios mister , Întruchipam prin curbe și prin unde Poteca dorului, ce se tot pătrunde . Prin daruri mute ,croite

Peste cuvinte , am răsturnat călimara de cerneală vocalele s-au transformat în cântece iar consoanele în țipete . Timpul stă pe loc, ancorat de dor iar spațiul condensează într-un nor. Când

Ca să ajung la Renaștere am închis găina -n ou , Ca să ajung la metempsihoză sunt închis în psihoză , Ca să ajung la un cerc mi-am pus coarnele de melc. Dar, unde vreau să ajung ? Pământul

O geană de dor Aleargă pe muntele de sare . Ferecată în lacrimă... Ca un fulg de nea, mut și mare . O clipă ,o secundă, un an ,mi de clipe Așteaptă pe valul uitării din zare . Destinul se

Absoarbe-mă îmbrăcat în adevăr , Curăță-mă de rumegușul timpului , Apoi poleiește-mă cu nectar de dor Și iubește-mă sub aripa timpului . Sărută-mă îmbrăcată-n răcoare , Împleticind brațele

Crezi că... dacă , am să te pictez culoarea nu-mi acoperă iluzia ? Dacă am să te strig , crezi oare, nu am să adorm la poalele ecoului din mine . Dacă am să cânt o rapsodie albastră norul...

Am deschis ușa cu șperaclul sincerității, Mi- alunecă mâna pe umbra unui zid . Se desfac destinele, se desfac sunetele , În hora unui solfegiu înghețat de frig . Arunc cercul desprins

Au colindat tot urmărind o stea . Cum apărea pe cer, o urmărea . Căutau copilul ne-născut Ce l-au numit atunci: Domnul Isus . Erau trei înțelepți ce se uitau la stele, Și rătăceau pe

Forma unei nopți de vis Se păstrează-ntre oglinzi . Franz Joseph, Sissi și Marii... Prinse-n rochii sidefii . Invitații din castel Prin oglinzi ,sunt în foaier . Te zăresc chiar și pe

Îmi place să fiu aici... Viețuind ca o ființă încarnată , Bucurându-mă de viața minunată În care trăiesc iubind și o iubesc. Mă leg cu armonie de moment De aceea, știu ce îmi doresc , Sunt

Întru tot se agață o ființă... cea a devenirii pentru devenirea ei întru voință . Arhimedică și pură Ca un punct dat de natură - Paradigmă , paradox plămădit ,,a fi\" cu rost... Întru tot

Sfinte Ioan... Botează capetele noastre , Cu înțelepciune . Transformă ura și dușmănia din noi , În bunătate . Lasă-ne pătrunși de dragoste Pentru ca noi ... Să răspândim iubire . Eu știu

Începe anul... Un cadou adus de univers vieții noastre . Simbol al iubirii, printre astre . Ca ultimă spranță de trăire , Legând iubirea prin iubire. Începe anul , Călător prin timp ... Doar

Dacă mă întorc într-un punct fără să rănesc pasărea care zboară , fără să rănesc spațiul care mă-mpresoară este pentru a găsi timpul în clepsidră răsturnat în solzi de cârămidă. Dacă mă