Petru jipa

Ca fiică a dimineții, să mă prezint. Sunt floarea... Izvorul miresmelor, grația fecioarelor, deșteptarea iubirilor, primăvara poeților. Dar ca și omul eu las blând Frunzele să cadă la

Mă așez la masa tăcerii, tacerile toate fiind un sărut , adulmec și pașii și ochii și gura înmugurind la mine-n gând . Te caut în parcul ce-i nins cu zambile, tot caut brândușa din crâng , cu

Sufletul... O frunză-n vânt. Fotosinteză-n spirit, Ce leagă de pământ. O simplă irizație De soare printre nori, Învie și o floare. Adună și cocori. Iar omul tot vibrează, Și sufletul

Timpul rotitor, o bilă... Realul din adâncul ochilor, se lasă așteptat cu milă. Un paznic vagabond, o spuză. În adâncimea de idei ca o acuză. Împarte-n anotimpuri, tinerețea. Desface de

Gândirea exprimată prin cuvânt. Ce tot adunâ și dă sensul, În minte zace ca-n mormânt Rostit ,apare dânsul, versul. Prin definiții încercăm cuvântul Și definim ce s-a născut, Dar zboară

Ființa se dezminte-n devenire Cum apele se scurg spre un ocean , Doar ochiul cu a lui privire Pătrunde cercul cel viclean. Un cerc tematic ce străpunge Prin mi de cercuri tot crescând În unda

Diavolul sau răul Omul întors pe dos, Colindă-mpărăția Și-o dă cu fundu-n jos. În locul unui înger Vine un diavol nou, Așterne peste lume Gaură neagră, hău. Dezbină cu migală Ce omul tot

Ești mai frumoasă decât luna, Ești mai tandră decât marea, Și mai dorită decât poți simții În focul calm ,de a iubi . Ești atât de taină și de dulce, Doar somnul de veghe, la tine mă duce. Te

Am ucis ! De ce am ucis ? Am încercat să distrug icoanele la care mă-nchinam, acum eu plâng ,tot plâng... Am luat culori si acuarele o pânză din albastru infinit și am încercat să refac

Am rămas cu un gust amar pe buzele mele fierbinți iar cuvintele s-au topit în ploaia de sânge. Mă dor amintirile și visele și florile și razele soarelui și... Mă întorc singur și mult mai

Cum poate gândul să mă ducă Speculativ în Da sau Nu , Când și materia, dă de furcă, În binele din rău acum . Cum poate oare, doar iubirea , Desăvârșirea unui dor . Prin suferință să adune Un

După ce am găsit adevărul... M-am pierdut pe mine . În stupul de albine , Și în floarea de tei Dăruită de la zei . Pe urmă... Cu toate că ,,Pe,, este înainte; Am făcut din iubire temei

Acolo unde ești tu , Nu te dor cuvintele nerostite? Nu te dor trăirile netrăite ? Ai făcut ecluze în mine , Prin cuvinte ... De aur și de pietre scumpe , Pe care le arunc la răsărit Într-un

Mai multe drepte egale Ce purced de la un punct . Fac un cerc, și el se crede A fi cel mai mare sfânt . Punctul se mărește-n undă Se dilată peste mări , Ca și nașterea ,vezi bine, Dintr-un

Am doborât copacul... El a căzut pe acoperisul de stele , Pe un nor , îmbrăcat în haine grele . Iar picăturile... De data asta de copac , Mi-au căzut adânc pe cap . Sunt ud acum... De picături

Arena este în picioare... Toreadorul se înclină , El prinde spada cu o mână , Taie urechea unui taur Ca pe o frunză de laur . Învingător și plictisit Așează spada-n teacă . Mulțimea este în

Agenor , tu mare rege Al ținutului din Tyr , Ai pierdut pe a ta fică , Zeus ți-a duso-n exil. A făcut copii în Creta Bravi ,frumoși chiar mai moderni. Așa ne spune legenda; Europa și

Un sistem pentru a exista Nu are nevoie de tratate , Funcționează din a lui dreptate , Ca și lumina ce apare într-o stea . Aprind opaițul, luminând-nauntru. Găsesc ecluza unui spațiu-

Sunt un rug al tăcerii Cuvintele incendiate se topesc , Cu lacrimi de ceață stinghere. Te cuprind cu mâna însetat . Te apropii de cuvânt... Dar tac . Numai atunci focul , Arde sinele ce

Mă lovesc de un con de umbră Cuvântul devine sufix , Acoperit de silabe este indecis Ca o simplă idee sumbră . Să caut umbra cuvântului Colind fără milă , Aplec bucuria în asfalt de silă Iar

Ce suflet disperat Dorește noaptea iară... Să pot cuprinde forma-ți La mine în cămară . Și să te strâng la piept , Să te sărut pe gură . Să te aud vorbind , Iubindu-te cu ură .

Am calculat distanța , dintre buzele mele și sânii tăi cei voioși , distanța se măsoară în sărutări, iar viteza... în pupături pe secundă , fiind doar o constantă , a dorintei . Iar

Ascund surâsul printre vise Tezaurul de dor și cânt , Să te cuprind printre narcise Bătut de ploaie și de vânt. Ascund un răsărit de soare , Și un poem prinre uluci . Aprind opaiț din,,