Poezie
Sonet XXXIX
(corbul ...)
1 min lectură·
Mediu
Nestingherit se plimbă prin parcuri pustiite,
Aleanul dus de vântul pierdut printre frunzare.
Sălășuite-n pleoape, alunecă bizare,
Neplânse lacrimi calde, de amintiri trezite.
Nu, nu te plâng pe tine! Dar locul gol mă doare!
Un cuib de păsări duse ce-și plâng neodrăslite
Sincopa stirpei stinsă, sub stelele spuzite,
Un giulgiu de lumină pe-a timpului cărare.
Trec zilele spre mâine degrabă călătoare,
În locul viu odată, doar pene risipite
Mai mângâie ruina dorinței nerostite
De-a îngropa trecutul sub ultima-ntrebare:
Cine-a năimit iubirea să lase cerul orb
Și cuibul fără berze să-l privegheze-un corb?
001.649
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XXXIX.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13909811/sonet-xxxixComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.