"Cerul noaptea" – 20094 rezultate
0.01 secundeMeilisearchMihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
Matei Albastru Gavril
Semnături: Matei Gavril, Gavril Matei, Matei Gavril Albastru, Gavril Matei Albastru, Matei Albastru... (n. 3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, jud. Cluj - d. 22 mai 2008, București) A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A lucrat între anii \'70-\'80 în redacția revistei Luceafărul. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române. A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii „Un copil lovește cerul” (1968). Mai este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăția” (1972), „Între floare și fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertății” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Povești auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spațiu mai curat” (1991), „Pur și alte poezii & alte referințe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003). Unele sunt de poezii, altele de proză.
2 poezii, 0 proze
Bertolt Brecht
Bertolt Brecht (n. Eugen Berthold Friedrich Brecht, 10 februarie 1898, Augsburg, Bavaria — d. 14 august 1956) a fost dramaturg, poet, regizor de origine germană, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale "Berliner Ensemble", inițiator al "teatrului epic", a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20. S-a născut în Augsburg de la o mamă protestantă și un tată catolic. A studiat medicina și a lucrat o perioada scurtă într-un spital din Munchen, în timpul Primului Război Mondial. A creat Berliner Ensemble în ianuarie 1949 și teoria teatrului epic. Opera Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită Baal Tobe în noapte Mutter Courage și copiii ei Die Sieben Todsünden der Kleinbürger În hățișul orașelor Opera de trei parale Omul cel bun din Sâciuan Puștile doamnei Carrar Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich Cercul de cretă...
15 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
Tatiana Bîrsa
BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)
4 poezii, 0 proze
Petru jipa
Am văzut cerul prin lentila unei iubiri și am văzut soarele. Am văzut cerul prin lentila tristeții și am văzut norii. Am văzut cerul prin lentila ochilor tăi și am descoperit fericirea. Iar acum privesc , la cerul ochilor tăi pentru a descoperi viața .
111 poezii, 0 proze
Adrian Ovidiu IACOB
As vrea sa pot atinge Cerul cu varful degetelor ... As vrea sa pot iubi cum nu a mai facut-o nimeni pana acum ... As vrea sa pot contempla orice este magic in aceasta lume ... As vrea sa pot trai acum 2 secole in eterna Venetie ... As vrea sa traiesc etern clipa atunci cand imi percep Sufletul etern ... As vrea sa devin chiar Dumnezeu ...
1 poezii, 0 proze
Neagu Isabela Bianca
M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...
10 poezii, 0 proze
Bodrug Nicolae
Inger As vrea sa fiu un inger in cerul senin Decit sa fiu om pe pamintul plin de pelin, Sa fiu un pazitor al unui muritor Sa-i dau idei deasupra capului lui, sa zbor... As vrea sa dispar in al singuratatii abis, Iar toata lumea din jur sa-mi fie un vis...
3 poezii, 0 proze
randall teenman
balada unui pui de sarpe,creierul de vaca mulsa,cerul pamantiu,ingerii din iad
3 poezii, 0 proze
Cerul noaptea
de Barbulescu Diana
Noaptea, îmi place să privesc spre tine Ești rece, negru și puțin golaș Dar ți-ai aprins stelele pentru mine, Și ai aprins și marele oraș. Mă izbește atâta strălucire Ce-a inspirat poeții de demult...
Jocul de puzzle
de Iuliana Serban
“Ce frumos e cerul noaptea!”, își spuse Maria, pierdută de ore întregi în pragul ferestrei, rătăcind pin lumi născute la hotarul realului cu imaginația și cuibărite, prin cine știe ce joc al...
exercițiu de visare în alb
de Nuta Craciun
nu mai vorbim de mult aceeași limbă nu mai împărțim cerul noaptea lăsând mângâierea să ne treacă prin oase când eram copii o luam mereu de la capăt dacă lucrurile luau o întorsătură greșită începeam...
Casa zburătoare
de Constantinescu Gabriel
1. EXT.CERUL.NOAPTE Apare pe fundal cerul noaptea, plin de nori printre care la orizont se vede LUNA plină, mare. Aceasta are în centru un punct roșu, un laser. Punctul se mișcă ușor în toate părțile...
Am iubit de când mă știu
de Mihail Buricea
Am iubit de când mă știu râu-albastru străveziu primăvara pe pământ adierile de vânt am iubit iubirea pură fulgurare în natură cerul noaptea plin de stele și de gândurile mele am iubit al minții zbor...
Atunci cand vezi in jurul tau aprinse flori
de Mihail Buricea
Atunci cand vrei ca Dimnezeu sa-ti dea Imensa fericire pentru scumpa ta Ca viata ei sa-i fie zilnic sarbatoare Sa straluceasca pe a lumilor carare Atunci cand vezi in jurul tau aprinse flori Ce-ti...
Atunci când ceri prin rugi la cer mereu să-ți dea
de Mihail Buricea
Atunci când ceri prin rugi la cer mereu să-ți dea suprema fericire pentru draga ta ca viața ei să-i fie zilnic sărbătoare să strălucească pe a lumilor cărare atunci când vezi în jurul tău aprinse...
previziuni astrale
de FLOARE PETROV
eu am fost tăuroaică tu iubite cal și am tras amândoi la a casei căruță îmbătați cu rouă din floral pocal m-ai ales pe viață să-ți fiu mândruță. nu aș fi vrut iubite să dispari din lumea noastră cu...
RÃCEALÃ
de Borcila Luminita
Soarele sclipește Norii îl înconjură Încearcă să-l întunece Ce se întâmplă cu noi? Rămânem singuri Ne pierdem în noapte Doar o rază mai ajunge la noi Dar nici nu simțim că doar o rază ne luminează...
Tristete
de Dana Surubariu
S-a înorat spre apus si mingea cea de foc Se retrage-nfricosata ca o diva inamorata, Lasând sa cada un ultim strop Al mângâierii ei fierbinti ce-a înebunit atâtea minti. Lacrimi de argint îmi curg...
