Poezie
RÃCEALÃ
1 min lectură·
Mediu
Soarele sclipește
Norii îl înconjură
Încearcă să-l întunece
Ce se întâmplă cu noi?
Rămânem singuri
Ne pierdem în noapte
Doar o rază mai ajunge la noi
Dar nici nu simțim că doar o rază
ne luminează viața.
Somnul se topește
De la un fir de lumină
Totul se chimbă
...dar cruda, dulcea noapte ne pândește!
Și ne amețește cu promisiunile ei, cu vraja ei...
Și ne lăsăm purtați de val.
Doar omul și luna
Pâlpâie în întuneric.
Par că s-au înfrățit
Dar recea lună dispare, luând cu ea și inima omului.
Acesta rămâne înghețat în locul ei.
Va lumina el oare la fel cerul noaptea?
Doar o noapte... și s-a dus.
Raza a revenit.
Dar cine se bucură? Nimeni.
Nimeni nu a observat-o.
Doar luna atrage inima omului.
O ia și se duce...
Până rămâne o lume de gheață...
... gheață ce-ți ia ochii, ce strălucește...
ce pare că te cheamă, pare caldă...
Te atrage pentru a te respinge.
002585
0