Poezie
Tristete
1 min lectură·
Mediu
S-a înorat spre apus si mingea cea de foc
Se retrage-nfricosata ca o diva inamorata,
Lasând sa cada un ultim strop
Al mângâierii ei fierbinti ce-a înebunit atâtea minti.
Lacrimi de argint îmi curg prelung pe fata
Crengi lungi si tremurânde îmi bat acum în geam
Pierduta si trista privesc Luna printre ele
Eu, o biata fata iar trebuie sa plâng amar.
Un porumbel alb si plapând mi se aseaza acum pe geam
Privind spre mine cea ce iubesc in zadar.
Se zbate si-si ia zborul lacrimând usor
E trist si el ca mine, de atâta chin de dor.
E trist sa vezi cum plânge cerul noaptea
Abia zarite stele se nasc printre nori
E trist sa vezi cum Luna moare dimineata în zori
Trist e sa vezi cum se stinge speranta din om.
044147
0
Se da ingerul planuicios nevazacios