"Calea pierduta" – 20112 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
BVBodean Victoria
Mereu am fost in cautarea unei vieti singuratice, pentru a evita sufletele razvratite ce si-au pierdut calea spre Cer.
3 poezii, 0 proze
EVEugenia Vasiloae
Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...
6 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
CDCharles Dickens
Charles John Huffam Dickens (n. 7 februarie 1812 – d. 9 iunie 1870) a fost un romancier englez. Se naște la 7 februarie 1812, în Portsmouth, Hampshire, ca fiu al lui John și al Elizabethei Dickens. În 1817, familia sa se mută în Chatham, Kent, în 1822 mutându-se din nou, în cartierul Camden Town, Londra. Primii ani ai vieții au fost unii foarte fericiți, petrecându-și timpul liber în compania romanelor de aventuri ale lui Tobias Smollett și Henry Fielding. Familia sa făcea parte din nobilimea de mijloc și i-a asigurat educația la o școală privată, dar totul avea să se schimbe după ce tatăl său a pierdut o sumă mare de bani în distracții și străduindu-se să-și mențină poziția socială, familia fiind trimisă la închisoarea datornicilor. La vârsta de 12 ani, Dickens este destul de matur ca să muncească zece ore pe zi în fabrica de cremă de ghete a lui Warren (aflată în apropiere de stația de cale ferată Charing Cross), pentru șase șilingi pe săptămână. Cu acești bani trebuie să-și achite...
1 poezii, 0 proze
liliana gheorghe
-
2 poezii, 0 proze
MCMos Ion Cristian
om
34 poezii, 0 proze
FCFlorea Camelia
inca mai acumulez cunostinte ca sa stiu care mi-e calea!
2 poezii, 0 proze
CRCernamorcenco Rebeca
..... Cand esti suparat scrie si nimic nu va putea sta in calea fericirii... Sunt mica, am 12 ani si de aceea poate nu am o biografie, sau realizari in viata. Insa as vrea sa devin cunoscuta in acest domeniu.Cu ajutorul vostru as putea macar sa imi imbunatatesc tehnica scrierii. Stiu, poate ziceti ca este doar un vis al unui copil, insa sunt mai matura, deoarece poeziile mele exprima mai mult tradarea, iubirea si viata. Accept orice critici, sfarturi si comentarii!
11 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
AOancuta oprescu
"Locuiesc pe un munte și îmi trăiesc poemele" spune autoarea volumului “Apă de Ploaie” povestind despre calea deschisă de poezie spre întoarcerea la simplitatea și frumusețea lumii interioare . În anul 2010 volumul Apă de Ploaie al scriitoarei Anca Oprescu a apărut într-o ediție limitată,la Editura Innocenția din Iași. Pentru că poemele Apei de Ploaie i-au bucurat si i-au uimit pe cititori, în 2011, volumul a avut parte de o a doua ediție, înnobilată de albumul muzical al compozitorului Walter Dionisie, care, urmând linia senzuală și profundă a poeziei, a compus opt piese de o simplitate si o lumină surprinzătoare. Volumul de poeme și albumul muzical s-au bucurat de lansări de excepție la Sala Palatului - București, Club A - Contempora 3, Biblioteca “Ion Heliade Rădulescu “Târgoviște, Festivalul National Vlahia,Clubul Român Baden, Asociația Românilor din Viena,Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov, Biblioteca ASTRA Sibiu, reunind poeți de valoare , muzicieni de excepție și stând...
4 poezii, 0 proze
Calea pierduta
de L B
Neștiind ce-neseamnă viață, mi-am ucis toate gândurile, din păcate sau din fericire singur, fără ajutor, fără speranță am rămas sau am reușit s-ajung. Ca și o amărâtă vrabie pierdută in ghiarele...
Filozofia găndului 6
de Ștefănescu Romeo-Nicolae
Filozofia gândului 6 Aforisme și maxime Calea pierdută Se pierde ușor calea Dacă umbli rătăcind Pe multe drumuri ASiIiVro
File din poveste
de Cezar C. Viziniuck
\"Stai pusnic blând, și-arată-mi calea Pierdută prin ponoare, Spre-opaițul ce-nvie valea Cu rază-nbietoare. Căci, fără stea și trist, colind Cu pasul istovit Prin beznele ce-și tot întind Hotarul...
Comedia neagră a existenței
de Iakab Cornelia Claudia
înghețată-n eroare pe marginea unui abis de regrete ascultă anii viscolind prea aproape presimte cum lumina destramă cupola de ceață ce cugetul apasă se vrea mai puternică decât falsul ce murdărește...
Pustiu
de crisan gabriela
Noapte de noapte si ceas dupa ceas _ Trec clipe rebele, _nimic ne-a ramas. Nimic din ce viata renaste in noi , _Pustiu inainte… pustiu – inapoi! O toamna nebuna de dor ruginit E tot ce-a ramas din...
Suflet rătăcit
de Flora Mărgărit Stănescu
Adio suflet rătăcit, Îți las acum o amintire, Naiva care te-a iubit, Și ți-a dorit doar bine. Adio-ți spun deși mai stau, O vreme pe aceste locuri, Să-mi amintesc ce vremi erau, Când nu-mi forțam...
cerșetor
de doris
Fiecare a pierdut, pe drumul nostru vechi și surd, Ceva în depărtare. Ne-am înțeles, cu toții parcă, să aruncăm, De pretutindeni, visele. N-avem nevoie și ne-ncurcă, Atât de mult, iluziile. Ne vindem...
Calea Lactee.
de Jeflea Norma,Diana
Nu te uita înapoi,norocul nu vine niciodată de pe la spate. Noaptea este negră,Deasupra capului tău cu stele strălucitoare. Mergi pe jos la locul minunat unde inima ta se odihnește, Acolo se găsește...
Pierdută în labirint
de Trandafir Riana
În umbra zidurilor reci Þes gânduri poteci, poteci, Și le aștern în calea ta Doar așa de-mi vei găsi urma. Mă strânge adâncul nopții, rând pe rând Mă scald în lacrimi tremurând Și nu-nțeleg de ce mai...
inocența pierdută a mitului
de Cătălin Al DOAMNEI
? să-ți spun că m-am însoțit cu miturile bunicul meu pleacă iarăși înaintea mea în temniță scrie poeme despre libertatea spiritului și despre demnitatea inviolabilă cocoțată pe zidurile groase roase...