Poezie
Calea pierduta
1 min lectură·
Mediu
Neștiind ce-neseamnă viață,
mi-am ucis toate gândurile,
din păcate sau din fericire
singur, fără ajutor, fără speranță
am rămas sau am reușit s-ajung.
Ca și o amărâtă vrabie
pierdută in ghiarele vulturului,
dar fără să se zbată
pentru a-și apăra propria ființă,
știind ca drumul de la care a fost răpită
era doar iluzia starei de siguranța
într-un stol plin de insipidă speranță.
001245
0