Mă plouă
și eu zbor
împotriva picăturilor
mângâietoare.
Fulgerul necruțător
declară luptă
soarelui.
O ploaie
ieșită din inima
lui Attila
ocupă tot orizontul
precum războinicii
Neștiind ce-neseamnă viață,
mi-am ucis toate gândurile,
din păcate sau din fericire
singur, fără ajutor, fără speranță
am rămas sau am reușit s-ajung.
Ca și o amărâtă vrabie
pierdută in
Seară fără soț,
totul e la locul său,
soarele, somnoros,
aproape a terminat povestea.
N-a fost placută:
rolul meu incă nu l-am găsit
și ma simt un lup
între cuminți câini,
neîmblânzit
