Strofe incrucisate
Rostind clar cuvintele, îmi tremură sufletul. Rostind cuvinte murmurătoare, îmi simt sufletul în siguranță. Roșu nu-mi este sângele, dar negru, părăsindu-mi corpul. Mă simt încălzit de
Zeul Ploii
Mă plouă și eu zbor împotriva picăturilor mângâietoare. Fulgerul necruțător declară luptă soarelui. O ploaie ieșită din inima lui Attila ocupă tot orizontul precum războinicii
Fara control
Răascolitor mi-e gândul, fie-mi și inima. Căalcând pământul umed și cuminte, mă simt un Lucifer fără invidie
Calea pierduta
Neștiind ce-neseamnă viață, mi-am ucis toate gândurile, din păcate sau din fericire singur, fără ajutor, fără speranță am rămas sau am reușit s-ajung. Ca și o amărâtă vrabie pierdută in
Seara aproape perfecta
Seară fără soț, totul e la locul său, soarele, somnoros, aproape a terminat povestea. N-a fost placută: rolul meu incă nu l-am găsit și ma simt un lup între cuminți câini, neîmblânzit