"Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasa" – 22209 rezultate
0.04 secundeMeilisearchChwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
IGIuliana Ghioca
Sunt aici și sunt acolo, pretutindeni mă rasfir O particulă-a iubirii mă hrănește și-o respir. Când în sufletu-mi sămânță ai dat rod și-ai încolțit Sunt acolo și aici, fir de dragoste sădit. Sunt născută să iubesc și-aș iubi să fiu născută, Viața-i rochie-n dantelă cu fir de argint cusută Și îmi ia cât o secundă, ori un secol sau un veac Uneori cât un sărut, ca de ea să mă dezbrac. Sunt un leagăn ce cu brațe către viață mă înclin, Doar spre tine cât trăiesc, toate gândurile-mi vin. Sunt de toate și nimic, cât un punct în Univers Dar nimic nu mă oprește ca să te aștern în vers.
18 poezii, 0 proze
Mirela Grosu
Am inceput sa scriu de mica. Nu ma multumeau povestile spuse de bunici astfel imi inventam propriile povesti. Mai tarziu am descoperit poezia, modul simplu in care poti folosi cuvintele pentru a reda o poveste. Poezia pentru mine este o stare de spirit, o alta parte din mine care ia cuvantul in diferitele momente ale vietii, o constiinta destepata de micile indicii care se ivesc la orice pas, dar pe care, cateodata, nici nu le luam in seama.
1 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Petru ROMOSAN
Tatăl: Samoilă Mama: Floarea Căsătoril cu Adina Kenereș (prozatoare) Absolvent al Liceului George COșbuc din Cluj (1976). Angajat în București la o galerie de artă a Fondului Plastic (1981-1988) Debut cu vss. în rev. "Tribuna" (1972) Debut ed. cu vol. vss. "Ochii lui Homer" (1977, Premiul uniunii Scriitorilor RSR). În sept. 1988 reușește să treacă clandestin granița în UNgaria după o tentaivă eșuată în aug. "M-a ajutat Dumnezeu, altfel nu îmi explic de ce ofițerul de grăniceri care a oprit căruța în care eram i-a cerut actele doar călăuzei mele.[...]" Stabilit din 1988 în Franța, la Paris, unde înființeazăp o galerie de artă. Revine în România în 1998 și întemeiază împreună cu soția sa Ed. Compania. Autor al antologiei "Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române" (București, 2001). "Ochii lui Homer" - CLuj, 1977 "Comedia literaturii" - București, 1980 "Rosa canina" - București, 1982
12 poezii, 0 proze
GGePr
Nascuta pe 23 iunie 1986 in Municipiul Medgidia, in care mi-am petrecut parte din copilarie (cealalta din motive de familie prin Banat), pana cand, in Octombrie 1999 m-am mutat definitv in Italia (din aceleasi motive de familie). In prezent locuiesc pe undeva la periferia Romei si ma intorc in Romania de cate ori imi permite timpul sau am ocazia...
10 poezii, 0 proze
Badulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
dimitriu mihaela
De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...
2 poezii, 0 proze
MVMihai Vogoride
Am descoperit că mă bucur de fiecare dată când mai apare câte o scriere proastă, ba chiar îmi face plăcere să citesc astfel de texte. Publicatul e opțional, nu obligatoriu. Singurul lucru care contează până la urmă este de fapt mesajul de profunzime, dincolo de formele care de la o zi la alta își schimbă înfățisarea. Și asta pentru că o adevarată cultură este întotdeauna centrată pe valori, nu pe chestiuni perisabile.
12 poezii, 0 proze
Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasa
de Adrian Munteanu
Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasă. Din câte zări s-a prăbușit aripa, Cum curge-n trup nestăvilit risipa Și-o grea sleire pleoapele-mi apasă. Mi-a semănat neliniștea și pripa Și doar tristețea-n cuget...
Cenaclul Agonia.ro - 3 martie 2007
de Ela Victoria Luca
Cenaclul Agonia.ro reunește sâmbătă 3 martie, orele 14.00 , la Café Deko, în incinta Teatrului Național București, un duet „alb-roșu de mărțișor”, contrastant și incitant, de poezii la „scenă...
Dubla personalitate
de Laura Driha
Astazi \"my evil half” s-a trezit mai devreme si a lasat-o pe mica “optimista” sa doarma mai mult, netulburata, pentru ca visele ei sa-i alimenteze delirul… -“Arati ca dracu” m-a apostrofat odata...
Poate mâine?
de Iakab Cornelia Claudia
Zilele trec una câte una, prin mine mărșăluind în cerc, repetând gândurile ca pe mistice poezii până le învață pe dinafară. Se adună în anotimpuri, se înfășoară în jurul inimii toate patru și simt,...
Iubita de dincolo
de Emilian Lican
O dată În valurile înspumate ale tinereții Am cunoscut iubirea plină de mistere Nedezlegate pe tot parcursul vieții- Port ghimpi în suflet de durere... În târgul de flori Eram la hora care se ținea...
Ce-ți doresc eu ție, poezie labe ție...
de Oana Izbașa
Nu e bine să bei! Sunt profund anti alcool (sau anti alcoolică), anti tutun, anti..biotice ?! alcoolul dezinfectează răni, nu pansează răni, a pansa, a pensa câte cuvinte asemănătoare, asemenea,...
Oare pe cine mai caut.....?
de nicolae costel alin
Oare pe cine mai caut ...? Sunt la serviciu si de cele mai multe ori sunt tura a doua, cand se apropie seara de multe ori ma bucur pe de o parte ca se termina tura pe de alta parte ca poate tu vei...
Moartea unei amintiri…
de Rivis Ioana
Aceeasi banala dimineata pe o strada prafuita de tara…Cocosul incantat ca acum isi poate relua vocalizele, gainile plictisite de acelasi concert, lumea innecata in aceeasi vesnica rutina, iar eu…eu...
Din gândul albăstrit de ceață
de Ioan-Mircea Popovici
Din Pescăria de la Mare, Poetic zic, să fie, pentru fiecare, ce i se potrivește mai bine pentru sănătate, bucurie și prietenie. Începem cu începutul de ieri... Vorba aceea: Apa trece, cascada rămâne...
Camelia Petre - romantica unei nopți cu lună plină
de Maria Prochipiuc
Omul este o fiinta sociala ce se dezvolta prin interactiunile lui cu societatea. Daca il izolam de mediul sau, inseamna ca-i reducem posibilitatea de a comunica cu semenii sai. Deseori imprumutam...