Iubita de dincolo

O dată

În valurile înspumate ale tinereții

Am cunoscut iubirea plină de mistere

Nedezlegate pe tot parcursul vieții-

Port ghimpi în suflet de durere...

În târgul de flori

Eram la hora care se ținea în sat

Spărgând de zor între dinți sămânță

Când o superbă fată mi s-a arătat

În haine populare-De-alea cu catrință...

Cu cămeșuța decoltată neglijent

Dezvelind dorul pasiunilor nepotolite...

Pierdut eram când o priveam ardent

Prin simțurile-mi toate răscolite!

Am încercat

O vorbă-n vorbă-Aparent absenți

La lumea care ne privea bârfind-

De mână se țineau doi inocenți

Îndrăgostiți-Privindu-se zâmbind...

Cu iubire

Amurgul ne-a surprins pe deal

Când greierii cântau sfâșietor

Iar Luna-n peisajul parcă ireal

Se-ascundea în sidefiul său decor...

Amețitoare era clipa noastră,

Pierduți în iarba unduită-n vânt,

Ducând în zarea-adâncă și albastră

Taina iubirii pieritoare pe pământ...

Să cutez

I-am propus să o conduc acasă

Dar m-a privit ciudat și lăcrimând

Când pe pieptu-mi fruntea și-o lăsă

Îmi spuse cu tristețe-Suspinând:

-Aș vrea și eu dar timpul mi-a trecut,

Mi-e dor de scumpa-Nefericita mamă!

Tata este în ceruri... Nu l-am mai văzut-

Povestea mea este o adevărată dramă...

Eram uimit și chiar nu înțelegeam

Ce îmi spunea, ce taine ascundea?

Ca într-o aură ciudată parcă o vedeam

În lumina Lunii sub cerul ca de catifea...

Sub noaptea-nstelată:

- Draga mea, dragă frumoasă!

Ascult și crede-mă nu înțeleg:

De ce lăcrimezi?

Vreau doar să te conduc acasă,

Nu pot enigma să îți dezleg!

Cu drag

Drept răspuns m-a luat de mână

Coborând spre sat la poalele de deal...

Am vrut să o opresc-Să mai rămână

În basmul care îmi părea atât de ireal!

Ne-am oprit doar pentru un sărut

Ce prevestea sărutul de adio-n vânt!

O veșnicie clipa de atunci mi s-a părut,

Sărutul ei sălbatic fără vreun cuvânt...

Ajunși în dreptul unui cimitir

I-am pus pe umeri haina grea-A mea!

Nu voiam să par vreun martir

Dar tremura de frig ca vai de ea...

Am cuprins-o strâns

Apoi am început să-i povestesc

De toate-Câte-n Lună și în stele,

Căt sunt de fericit că o iubesc,

Și o voi feri mereu, mereu de rele!

Dar cu naivitate

În egoismul meu nu am observat:

Că vorbeam singur... Singur am rămas!

Am strigat-o, am căutând-o-ngrijorat

Preț de mai bine poate de un ceas...

Am constatat:

Eram lipsit de haină și de portofel!

În buzunarul de la piept era...

Mă simțeam naiv, un mare tembel,

Un mare păcălit de-o fătucă rea...

...........

Că nimic nu pare a fi când...

După un timp m-am dus la casa ei

Cu inima în piept bătând puternic!

Abia îmi târâiam picioarele pe-alei

Otrăvindu-mi gândurile cu „arsenic”:

Superficialitatea:

Dacă n-am căutat-o destul?

Dacă s-a întâmplat ceva cu ea!

Cum de am fost atâta de credul

Și suspiciunea dragostea să-mi ia!?

............

În pragul casei când ușa se deschise

O bătrânică se ivi cu ochii într-un abis...

Ca o nălucă dintr-un vis îmi apăruse

Cu vocea stinsă-Ea mi-a zis:

- Pe cine căutați? Cumva v-ați rătăcit?

- O caut chiar pe fiica dumneavoastră!

- Cu siguranță tu copile-Ai greșit!

Sunt ani de când e moartă fata noastră...

Aducând timpul înapoi

Bătrâna a-nceput încet să plângă

Și să-mi confirme descrierea făcută.

O gheară aveam în partea stângă...

Încet, încet m-a-nsoțit la cimitir tăcută.

Pe-o cruce... Chipul luminos al fetei dragi

Răpusă de o boală grea, necruțătoare.

Cu ochii-n diamante și în umbre stranii, vagi

Am zărit haina mea pe-a crucii-agățătoare...

Un vânt călduț precum o binecuvântare

Și-un soare blând mă răsfățau tandru,

O ciocârlie se porni în dulcea ei cântare

Învăluindu-mi sufletul de copilandru...

.............

O dată în târgul de flori am încercat cu iubire să cutez sub noaptea înstelată cu drag s-o cuprind strâns dar cu naivitate am constatat superficialitatea aducând-mi timpul în viitor...

Emilian Oniciuc

Refăcut: 24.04.2023