Petru ROMOSAN
"Tatăl: Samoilă Mama: Floarea Căsătoril cu Adina Kenereș (prozatoare) Absolvent al Liceului George COșbuc din Cluj (1976). Angajat în București la"
Un pîlc de viorele
Prin părțile noastre și moartea e o comedie. Nici frînghia nu-i bună de spînzurat, și otrava-i dulceață de mure. Petre, Petre, primăvara asta
Poveste de vara
Intre cosasi, din iarba, a aparut un mascarici. √ Ha! ha! ha! ha! Voi ce faceti aici? Hi! hi! hi! hi! Voi pentru cine munciti? Cel mai
Conferință despre măr sau confesiunea unui mizantrop
Un măr în întregime bun e doar un măr. Un măr în întregime putred nu mai e măr. Mărul frumos pe dinafară și putred pe dinăuntru îl refuză
Autodescrierea
Cândva eram grozavul descriptor al Florii de Măceș, Rosa Canina, Rozalia: nu începeam bine să o descriu, afurisita îmi apuca mâna, gura,
Istoria literaturii se amână
Căpățâni vopsite în verde, roșu, alb. Sfinți, neguțători de pumnale, copii, maimuțe, aschimodii, paiațe, papagali. Eu sunt copilul care scrie
Destin
O bilă pornește din senin pe masa verde de biliard.
Romoșan
L-au aplaudat ca pe nimeni altul. Lui nu i-a ajuns. L-au uns măscărici al norilor. Lui nu i-a ajuns. Continua să mărșăluiască pe frânghia din
Omul care scrie sau comedia literaturii
\"De trei ani te știu plecând seara să-ți treci după gât o funie albă\", mi-a zis. \"De trei ani dormi cu funia la gât\", mi-a mai șoptit cu
Frunze moarte
Ieri noapte mi-am vopsit unghiile în verde. Astă-noapte îmi zic: Unghiile îmi sunt încă verzi și cad una câte una.
Poveste de dragoste
celei ce își zice „Doamna care nu sărută decât o singură dată” ”Domnul acesta nu se dă niciodată jos de pe cal”, se spune. Adică eu, domnul
Naratorul
Povestește, câine! Taci? De ce taci, câine? Hai spune cum te doare, cum minți, cum te bucuri, cum ți-e frică, cum ai ajuns la nebunie, cum ai
Povestea lui Pafnutie
Când am intrat în târgul aclea cu nume de femeie, „Glorie prostiei!” am zis, „Glorie prostiei!” și „Muntele cu voi!”. Iubita mea, Rozalia, Floare
