"Când mă închin" – 20733 rezultate
0.01 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
DVdiaconu valentin
sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!
2 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
NDNonciu Dragoş
Scriu de când mă știu, public peste tot; pe unde sunt acceptat. Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru harul ce mi l-a dat, nimic nu este mai frumos pe lume, decât închipuirea frumoaselor clipe de fericire și așezarea lor pe hârtie. O floare, și-un pic de nebunie, e tot ce-ți trebuie pe cerul albastru.
530 poezii, 0 proze
catindatu mihai
Daca ma gandesc la propia-mi viata sunt tentat sa o compar cu trecerea prin anotimpul primaverii si al verii , atunci a fost copilaria si tineretea iar toamna ar fi tot o tinerete dar mai matura,mai plina de miez,de amintiri.Iarna nu stii cand incepe in viata ta pentru ca de fapt tot restul vietii ne pregatim pentru acel drum spre propriul Pol Sud. Mi-am petrecut anii intre masini si masinarii,in miros de sudura,de ulei incins,am trait si inca traiesc alaturi de truditorii fierului,e o arta ciudata pentru ca de fapt orice meserie e o arta si are artistii ei ,din pacate anonimi pentru ca nimeni n-o sa fie extaziat de o roata dintata sau de un strung. Mi-a placut mereu muzica ,de fapt sufletului meu i-a placut sa se inconjoare de muzica si cand ma simt dezamagit si foarte trist ascult piesa "Ocean cloud"cu Marillion.Sper ca pot sa transmit ceva bun din sufletul meu ,din modestia si intelegerea mea pentru ceilalti.
10 poezii, 0 proze
IGIuliana Ghioca
Sunt aici și sunt acolo, pretutindeni mă rasfir O particulă-a iubirii mă hrănește și-o respir. Când în sufletu-mi sămânță ai dat rod și-ai încolțit Sunt acolo și aici, fir de dragoste sădit. Sunt născută să iubesc și-aș iubi să fiu născută, Viața-i rochie-n dantelă cu fir de argint cusută Și îmi ia cât o secundă, ori un secol sau un veac Uneori cât un sărut, ca de ea să mă dezbrac. Sunt un leagăn ce cu brațe către viață mă înclin, Doar spre tine cât trăiesc, toate gândurile-mi vin. Sunt de toate și nimic, cât un punct în Univers Dar nimic nu mă oprește ca să te aștern în vers.
18 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
PPPaul Pietraru
In fiecare Ianuarie, in fiecare zi de luni astept rasaritul cu fata spre nord si sufletul catre luna, smaraldele salcamilor grele de ploaie, insotite de acorduri blande de chitara, raspandesc dragostea, rapsodie colindand alte lumi, vindecate de sfarsit tragic, fara moarte, as inchide-o intr-o carte cu patruzeci si patru de file, cate una pentru fiecare anotimp al orasului meu de cand ma stiu, vin sec pastrand dulceata mustului din inceputuri, aroma migdalei, albul atingerii de matase, chemare infrigurata rostita cu tot corpul meu, insotita de zambetul implinit ca o coroana dubla, simetrica, incununare a sufletului si mintii omului.
166 poezii, 0 proze
RSR. Sparrow
Arta e a doua mea lume...De fiecare data cand inchid ochii ma vad printre cuvinte,traind printre personaje incredibile...E o lume in care visele devin realitate,o lume in care binele si numai binele invinge,o lume de basm...Aceasta lume creata in imaginatia mea m-a ajutat sa trec peste cele mai grele momente din viata reala.A fost singurul meu sprijin...Cateodata te pierzi si te regasesti greu printre vise...confunzi realitate.Dar nimic nu e mai frumos decat un vis care iti reda pofta de viata!
1 poezii, 0 proze
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Când mă închin
de Constantin Popa Istrițeanu
Când mă închin, Simt, că parcă devin O fântână, Cu cumpănă Pierdută într-o câmpie fără margini Și lipită de un colț de cer albastru,senin. Mișcarea mâinii Seamănă cu cea a cumpenei, Ce urcă și...
Nu mă crede
de Jianu Liviu-Florian
NU MÃ CREDE Nu mă crede, Doamne, când mă închin Când cerșesc mila Ta, Din fățărnicia mea de creștin Numai lacrima mă va răscumpăra – Rugăciunile mele de bine pot ține Freamătul cărnii mele în frâu ?...
judecă(mă)
de Vasile Munteanu
nu nu există priorități doar convenții inima nici măcar nu știe că vrea dar nu e singurul judecător posibil rațiunea s-o recuze când mă închin în mâna stângă strâng o gură de lup pentru orice tip de...
de ce ma privesc trist ingerii
de Nuta Craciun
de ce mă privesc trist îngerii? mi se întâmplă lucruri frumoase tu mă întrebi ce-mi fac cuvintele când nu-mi intră-n poem eu zic: - sunt capre mâncând magnolii cuvintele mele sunt capre ce pasc între...
Închinare
de Jianu Liviu-Florian
Închinare Lungește-mi, Doamne, postul: să strâng pentru sărmani Ce nu îmi iau ca hrană, și să mă veselesc Când ei, săracii lumii, mănâncă ce postesc - Lungește-mi, Doamne, postul; cu zilele și anii -...
Extravaganță
de Negru Vladimir
nu mă închin zeului doar privesc ultima femeie mi-a furat genunchii se sprijină pe ei când mă visează dansând sirtaki pe o plajă cu nisip alb călătoresc prin ochii tăi făcuți scrum mângâi privirea...
Fussion
de Marius Baciu
Fussion -de mădălina si mvb mă închin la cerul negru și la stelele străjitoare și le întreb în tăcere unde ești tu când eu nu te gândesc nu te simt și nu te percep? când totul e tăcere e doar dorul...
salt înaripat
de FLOARE PETROV
noaptea când mă năpădesc gânduri confuze iar fac disperat apel la steaua mea întâlnesc poeții drepte, lucide călăuze ce-mprospătează timpul pe subtilă rețea. mărturisiri de veac abandonat de zei...
în oglinda cuvântului
de FLOARE PETROV
în oglinda cuvântului când mă privesc nu îmi este rușine și nici teamă eu nu las literele ca să geamă când în peretele timpului le zidesc. din idei luminoase am zidit altar la care mă închin cu...