Poezie
judecă(mă)
2 min lectură·
Mediu
nu
nu există priorități
doar convenții
inima nici măcar nu știe că vrea
dar nu e singurul judecător
posibil rațiunea s-o recuze
când mă închin în mâna stângă strâng o gură de lup
pentru orice tip de infracțiune e nevoie de doi
așadar împreună
spargem liniștea
spargem bani
spargem case
când murim lăsăm cheia la recepție
alții
vor dormi în patul pe care
l-am uitat mai înainte de a ne trezi
în fiecare an învierea este un spectacol
la care vedeta nu mai ajunge
dar aceasta nu ne împiedică să cheltuim
mărunțiș pe-un delir de tămâie și ceară
într-un decor de colivă și flori
aceia care te iubesc te ajută să mori
deseori insistent
iar dacă numele purtat are cotă
chipul tău va râde/va plânge
la televizor și prin ziare
în rest…
morala se rezumă la absența violentării
nu există artist care să nu fie dependent
de calmante
de sex
de tutun și/sau alcool
pentru a fi sigur că vor fi catalogate refugii
nu vicii
e bine să angajezi indiferent de lume un impresar
pentru a trăi e nevoie de amețeală serioasă
desfrâul nevinovat din umbra oricărei mănăstiri
locul în care lăutarii vor să cumpere și hainele de pe tine
dar înainte de a te vinde îi pui să îți cânte
și te prinzi după ureche în joc
023848
0
și mi-a plăcut cum ai reușit să integrezi lucrul ăsta în text fără să se simtă trecerile de la o idee la alta, e fluent și bine scris, asumat...
„pentru orice tip de infracțiune e nevoie de doi
așadar împreună
spargem liniștea
spargem bani
spargem case
când murim lăsăm cheia la recepție
alții
vor dormi în patul pe care
l-am uitat mai înainte de a ne trezi” - există o simbioză în toate, până și în infracțiuni, bani și moarte (totuși parcă stângă și strâng în strofa aia sunt disonante)
all in all mi-a dat cu plus, adică mai trec
iulia