Poezie
Fussion
2 min lectură·
Mediu
Fussion
-de mădălina si mvb
mă închin la cerul negru
și la stelele străjitoare
și le întreb în tăcere
unde ești tu când eu nu te gândesc
nu te simt și nu te percep?
când totul e tăcere
e doar dorul mut
ce ne cuprinde
într-un ritm de ceasornic
stătut
privesc clipele plutind pe ape
și le număr ritmul iubirii
dăruită de tine
când mă sorbeai din adâncuri
și mă descopuneai din lunile argintii
ca apoi să mă recompui în inima ta
pășesc pămantul
ne-a fost dat să-l avem sub tălpi
caut fluidele ce ne-au sorbit
ale noastre iubiri
privesc cerul decăzut în tine
deșerturile inundate îmi invadează
ființa cu avalanșe de fluturi
a căror zbateri transformă
o lacrimă în inima mea
într-n univers de speranțe
zbor îndelung
zbor frânt
zbor cu aripi târzii
ce mă zbori
pe aripile împrumutate
de la speranță, de la dorință
de la iubire
nefrânte și nepătate
de negriciunea lumii
din jurul meu
nemarginită
bolta de ochi
ce privește
nemărginită
inima
ce așteaptă
nemărginită
lume
ce te află
zbor fără limite și dogme
zbor fără siguranța zilei de mâine
zbor cu inima și sufletul
prinde-mă când ajung la tine
și salvează-mă
de la cerurile negre și lunile argintii
care nu-mi înțeleg tăcerea
aripi ce zboară
în cerc de lună
aripi ce zboară
în cerc de amăgire
aripi ce se împiedică
de propriul întuneric
aripi ce se pierd
prin cuvinte tăcute
mădălina & mvb @ 3/3/2011
ÿ·٠•●♥ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ♥●•٠·ÿ
001.653
0