"Alb si totusi... negru" – 19507 rezultate
0.02 secundeMeilisearchDan Sova
Nascut intr-o familie cu pretentii intelectuale si materiale, ale caror asteptari nu trebuiau spulberate, in cele din urma am dat gres. De atunci vad lumea doar in alb si negru, amgindu-ma insa pentru a ma mentine. Cum am avut si inca am tot ce imi doresc, deja devenit banal, iar in urma socului, am scos capul de sub paturica...incepand sa scriu doar in urma impulsurilor revenite din trecut. Accept critici insa nu inseamna ca trebuie sa si raspund...ce simt scriu. Acum imi risipesc linistit viata la liceu. Nu scriu pentru nimeni, ci simt nevoia sa si impartasesc...doar un egoist trecator care nu da doi bani pe cei din jur si nici nu asteapta altceva de la ceilalti: "O secunda mai puternica decat o viata de om";"Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet..Ce-i afara e indiferent...nu exista..numai sufletul exista. Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta sa mai existe tot restul...restul";"Si totusi restul hotareste soarta sufletului meu..Si restul depinde de alt...
3 poezii, 0 proze
DRDragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
Ttudor
volum de poezii "chrestinism in alb si negru" 2004
4 poezii, 0 proze
stoican ana maria
M-am nascut in Voineasa-Valcea si-mi lipseste muntele!Am obtinut locul III pe tara in 1995-"Tinere condeie" sectiunea poezie.Incerc sa public un volum de versuri intitulat "daca nu e alb si negru "(lipsa de fonduri deocamdata:)!!)...Traiesc si-mi place sa fac asta!
1 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
SCScarlat Callimachi
Scarlat Callimachi (n. 20 septembrie 1896, București - m. 2 iunie 1975, București) este un scriitor român în vecinătatea mișcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism și expresionism. A fost licențiat în drept și a fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea, Clopotul și altele. A fost redactor-șef la revista Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani. În 1933 a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului. Opera Frunze, 1920 Tăceri imobile, 1921 (copertă și ilustrații de Dall Zamphiropol) Alb și negru, 1927 Erotice, 1933 Octombrie 1917, Colecția Orizont, București, 1946 (cu un portret și două desene de Aurel Mărculescu) Căderea Babilonului, E.S.P.L.A., București, 1956 Un călător prin U.R.S.S., Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1960 Ritmuri de clopote, Editura pentru Literatură, București, 1968 Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Scarlat_Callimachi_(scriitor)
5 poezii, 0 proze
MFmaricica frumosu
cândva am învelit jumătate de kilogram de primăvară într-un ziar alb-negru și acum citesc despre morți
111 poezii, 0 proze
GDGeorgiana Duțǎ
Am venit pe lume in a 17-a seara din luna iulie,pentru ca era cald si luna plina.Anul nu l-am ales eu,ci mama mea care a decis:1982.Necesitatea de a scrie s-a nascut in mine, inainte de a invata alfabetul, pe vremea cand imi inregistram poeziile pe casete audio.Spun necesitate, pt ca scrisul a fost o forma de a evada din colivia de aur, de a compensa visele ucise inainte de a prinde contur si nu in ultimul rand o reala terapie a tuturor tulburarilor sufletesti.Dupa ce am studiat temeinic abecedarul am scris 3 volume de poezie Petale de toamna, Alb incert si Eden si infern, ganduri si un roman Vara aceea.Am absolvit liceul teoretic Eugen Lovinescu, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si stiintele educatiei, masterul Terapie si recuperare in psihopedagogia speciala, in cadrul aceleiasi facultati. De 3 ani lucrez la o scoala speciala ca si consilier, profesor psihopedagog.Am ales sa ma dedic acestor copii, in speranta ca printre ei voi gasi macar o frantura din copilaria...
23 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
LȘLaura Șoltuzu
Laura Fărcaș a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (Sculptură) în 2003. A studiat cu maeștri ai artei ca Teodor Șalar din școala maestrului Ion Irimescu și Aurel Terec din școala maestrului Romulus Ladea. Este Art Director la Lorette.ro® Laura are o experiență îndelungată ca designer grafic și stilist. Într-ale scrisului nu se datorează îndrumării nici unui profesor sau personaj. E de una singură și nu-i pare rău.
41 poezii, 0 proze
Alb si totusi... negru
de Dana Maria
Imi picura in suflet fiori reci si ma arde...privesc in jur si ma simt orbita de atata intuneric..Aud atata tacere si ma asurzeste! ............................................................ Atata...
Negruț
de Anna Sewell
Partea întâi – Capitolul 3 – Dresajul Începeam să cresc și să mă fac frumos; părul mi se făcuse catifelat, moale și era negru, strălucitor. Aveam un picior alb și pe frunte o pată albă, frumoasă, în...
o noapte si o zi
de Alex Dan
Singur în ziua cea neagră , suspendat într-un abis de inconștiență dulce-amară , mă holbez amețit la un soare cenușiu-albastru ale cărui raze ucigașe îmi străpung până la disperare visele și...
Două luni, trei săptămâni și șase zile
de Bogdan Geana
Două luni e un moment, își spuse Manole, foarte important, mai precis, în termenul de Douălunișipaisprezecezile și Douălunișidouăzecișișaptedezile amintirile, absolut toate amintirile trăiesc,...
Timpul lucrurilor
de Fotache Sorin
Nu ai timp si totusi esti inconjurat de eternitate…ce paradox pentru mintea ta…. Nimic nu este etern si totusi continua sa fie peste timpuri. Ciclul infinit al crearii si distrugerii, inceputul si...
Viziune
de Victor Sosea
Pe străzi cutreieră demoni Și îngeri se aud încet... Pasul lor greu zdruncină tot. Aș vrea să înțeleg ce se întâmplă ... nu cred că pot. O lacrimă se scurge Pe obrazu-mi cald, Răceala ei mă-ngheață...
A doua față a lui Janus
de Talabă Nela
Am crezut că văd și eu viața. Ce culori, ce nuanțe distingeam! Aveam curajul să îmbin și să combin: culori care se țes între galben și turcoaz, alb și albastru, combinații ca respirații de lumină....
De azi sunt liberă
de Patricia Lidia
Sunt liberă. Trăiesc același vals al Universului și ne împletim în aceeași persoană, eu, natura moartă din tabloul de ieri, un tablou în nuanțe de alb și negru, azi, zâmbind, prntre pietrele...
Lumină întunecată
de Popescu Ioan
În fiecare zi De un infinit de ori Și copacii mor Așteptând în rând ca la tăiere În a omului onor Sacrificați pentru o clipă de plăcere. Ne mișcăm, trezim, visăm Fără ca-n viață să discernem, Aceeași...
trecut, prezent, viitor
de Caragata Cristiana Oana
marea preoteasă pe tronul ei de piatră între boaz și jachin așteaptă întoarsă cu luna la picioare nemișcată cu cruce pe piept și tora în mână tăcută în roba ei albastră la granița dintre lumi marea...