arată-mi ochiul drept
și..(doar)
zâmbește-mi,
ascunde-ți stângul
pe sub plete.
șoptește-mi
să-ți sărut arcada
și plimbă-ți mâna
peste mine
ucide-mă încet
și-n tine
primește-mi sufletul
ce
vise frumoase... odinioară
frunze, acum murdare, pline de noroi...
frunze prinse de iarnă
căzute și uitate în mormane putrezinde,
se lipesc de talpa bocancilor
când ieși la plimbare prin
putrezite cimitire,
pline de memorii-sicrie albastre
astupate fără a avea cruce
n-au nici nume sicriele mele
plinde de amintiri albastre
cimitirele astea au apărut brusc
toate în mintea mea
există multe cărămizi la fereastra camerei mele.
soarele ...
pătrunde cu greu printre crăpăturile însângerate.
palmele mă dor
și ochiul îmi aleargă panicat:
\"cred că mi-am pierdut