"Așteptând barbarii" – 20035 rezultate
0.02 secundeMeilisearchJonela
Sunt nesemnificativa, o actrita care isi joaca rolul pe scena vietii asteptand avionul care o duce spre cealalta existenta.Sunt un mister si voi ramane la fel.
4 poezii, 0 proze
Dragos George
Cel mai tare mă înspăimântă o pagină goală....Senzația e acutizată de liniuța care pâlpâie în colț așteptând, cerând să-mi deșert desaga gândurilor ...Mă sperie pentru că nu știu ceea ce va ieșii, unde mă voi transporta scriind, dacă voi reușii sau nu să redau sau să transmit paginii goale ceea ce simt sau trăiesc sau văd.. Deocamdată scrisul e pentru mine ca o exorcizare... Îmi alungă inexprimabilul... Cu toate că am dorit să urmez un profil umanist atât în liceu cât și la facultate, viața a hotărât să mă facă inginer...
4 poezii, 0 proze
Adria Martin
Raspuns la intrebari Nu, n-am incetat sa scriu. N-am lipsit niciodata De la orele de visare. Doar ca acum scriu Pe peretii labirintului Cu o iesire spre soare. Nu, n-am incetat sa scriu, Doar ca acum scriu si citesc Ceva ce-ar trebui sa stiu Si sa-mplinesc. Nu, n-am incetat sa scriu, Nici sa iubesc, Nici sa traiesc, Doar ca acum Ma scurg in cealalta jumatate A clepsidrei Asteptand ceasul Cand mana destinului O va intoarce. Nu, n-am incetat sa scriu Voi fi din nou la tarmuri, Doar ca mai tarziu. Toronto Martie 26, 2007 www.adriamartin.com Prietene! Nu uita ca traiesti si mori in fiecare zi.... "Carpe diem quam minimum credula postero" - Horatiu (65 - 8 BC) ---------------------------***-------------------------
500 poezii, 0 proze
RIRadu Iuliana
Asa eram odata: "Dornica de libertate si suferind de lipsa ei,dornica de cunoastere, de oameni, nebuna dupa copii, nebuna dupa calatorii ( pe care le voi face probabil in alta viata -sau in aceasta, dar doar cu puterea imaginatiei), cu sufletul sfartecat de neputinta umana asupra mortii fizice, cu o mare lacrimi latente, asteptand parca prilejul sa iasa la suprafata, sa-mi incetoseze ochii, in ciuda luminii lor si a zambetului vesnic din ei si de pe buzele mele. Ma zbat in permanenta intre doua lumi si inca ma tarasc, nu zbor! Incerc sa gasesc adevarul unic pe propria mea cale, Practic o autoeducatia continua, neobosita pe care mi-o aplic cu zambetul pe buze!" Acum doar sunt.
16 poezii, 0 proze
ESElena Schipor
Lumea-i doar o piatra in care eu am reusit sa prind radacini. "..Singuratatea era cenusie si apasatoare.Sufletul tremura, o falfaire de eter in nemarginire. Timpul alerga alaturi, apa tulbure in care se ineaca toate schimbarile..."("Adam si Eva", Liviu Rebreanu) "Cand dreptatea e indoielnica, eu plec cumpana de partea milei"("Don Quijote", Cervantes) "...Suflete inflorite ieri si vestejite astazi, asemeni florilor cazute in strada, pe care la manjesc toate noroaiele, asteptand sa le zdrobeasca o roata."("Mizerabilii", Victor Hugo) "Acta non verba", "Ad augusta per angusta", "A l'oeuvre on connait l'artisan"(La Fontaine), "Dubito ergo cogito.Cogito ergo sum"(Rene Descartes), "Carpe diem"(Horatiu), "A qui bon tant d'amis? Un seul suffit quand il nous aime."(Florian), "Amicus Plato sed magis amica veritas"(Ammonius Saccas). "Vointa n-a fost de ajutor niciodata si nimanui: din tot ce facem, cel mai discutabil e lucrul la care am tinut mai mult, cel pentru care ne-am impus cele mai multe...
50 poezii, 0 proze
MCMiriam Cristina Constantin
Sunt studentă în anul al III-lea la Facultatea de Drept și la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București. Asta după ce am absolvit Colegiul Național "Mihai Viteazul", tot din București. La liceu am înregistrat "debutul" cu o poezie nervoasă de atâta postmodernism împraștiat - nesăbuit îmi părea pe atunci- pe manualul de clasa a XI-a. Succese literare n-aș putea expune..deocamdată. Biografia asta, scrisă cu litere "mâncate" de atâta gol pe frontul literar, nu face decât să lase o impresie asupra celei care scrie, cu inconstanța unui nepoet, versuri timide, cu semne de punctuație și de ortografie. Așteptând sclipiri publicistice, Biografia Miriam Cristina Constantin rămâne în construcție...
23 poezii, 0 proze
CCCorneanu Antonio Ciprian
Antonio Ciprian Corneanu aparține unei generații literare care se confruntă cu pluralismul estetic post-2000: de la lirica minimalist-confesivă până la experimentalism vizual și discurs performativ. În acest context, el alege o cale mai puțin frecventată astăzi, aceea a lirismului de amplitudine metafizică, care se revendică de la tradiția europeană a poeziei ca spațiu al edificării spirituale. „Așteptând timpul”, volumul de debut, era animat de febrilitatea căutării și de neliniștea tinereții, în timp ce volumul „Catedrale Fragile” marchează un pas către stabilizarea vocii poetice. Dacă în prima etapă dominau emoțiile brute și tensiunea existențială imediată, în noua carte discursul devine simbolic, abstractizat, structurat în jurul unor imagini-sinteză precum catedrala, fragilitatea, tăcerea sau lumina. Volumul se organizează în jurul unei arhitecturi tematice coerente, în care se regăsesc patru axe: 1.Erosul - nu ca pasiune imediată, ci ca drum de inițiere, ca experiență a...
35 poezii, 0 proze
CBCristian-Constantin Bostan
Elev la Seminarul Teologic de la Manastirea Neamt, mi-am inceput activitatea literara in cadrul Cenaclului Literar "Mugurii" de la Clubul Elevilor din localitatea mea natala. Acolo, sub indrumarea domnului profesor Leonid IACOB, am publicat 2 volume de scurte meditatii lirice: "Balconul cu vise" - Ed. Cronica, Iasi 2005 si "Stare incerta" - Ed. CorgalPress, Bacau 2006. Datorita plecarii mele in alta localitate pentru studii, nu am mai scris decat ocazional, fara sa mai public si fara sa mai fiu indrumat. Acum incerc sa revin in lumea literei, pregatit sa indur toate piedicile iminente si asteptand sa fiu criticat cu obiectivitate, doar pentru a ma ridica cat mai sigur pe inaltimile adevaratei arte. http://luminisiziduri.wordpress.com/
16 poezii, 0 proze
NANataliea Albu
M-am nascut pe plaiuri mioritice, in lunca Siretului, intr-o casuta umbrita de doi tei si coama dealurilor in care m-am simtit toata copilaria o printesa... Am aparut pe lume intr-o zi de 13 septembrie, o zi insorita imi povestea mama, ajunul sarbatorii satului "HRAMUL SFINTEI CRUCI" N-am nascut ametita de mirosul cozonacilor si de parfumul strugurilor din bolta casei. Poate ca cele mai frumoase amintiri vor ramane din perioada copilariei... o spun si acum, copiii nascuti la tara nu sunt robotizati, au o lume de basm, mai pot avea acces si-acum la ea. Le-am dat mult de furca parintilor mei, n-am avut frati, dar traiam in lumea mea imaginara cu printi si printese, cu feti frumosi si zmei, m-au pierdut de la 3 ani, fugeam unde erau copii, ma ascundeam in rondurile de flori si o data m-au recuperat disperati abia spre dimineata, adormisem intre flori asteptand sa apara Faf frumos... O LUME DE BASM! pat de flori si bolta instelata, ce paote fi mai frumos? Aceasta e partea frumoasa a...
7 poezii, 0 proze
IMIleana Mălăncioiu
Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română. De asemenea publicistă, disidentă, activist civic. S-a născut la 23 ianuarie 1940, în satul Godeni (județul Argeș): "...eram a doua fată a părinților mei și n-am fost primită cu prea multă bucurie. Fusese așteptat un băiat. Tot asteptându-l, după mine, mama a mai născut încă două fete, dar nu a mai fost la fel de tristă." - mărturisește poeta. Liceul la Câmpulung Muscel, bacalaureatul în 1957. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sitemul lui Lucian Blaga. Doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Din 1980 devine redactor la revista Viața românească.A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeș, la Studiourile Animafilm și la revista literară Viața românească (de unde demisionează la 31...
85 poezii, 0 proze
Așteptând barbarii
de Konstantinos Kavafis
De ce-au venit în piață orășenii? Barbarii astăzi vor sosi. De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârșite, Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze? Barbarii astăzi doar sosesc. Ce rost mai are...
Poem orb
de Sorinel Popa
Poem orb ei nu se nascusera de teama razboaielor. ramanand acolo in stadiile primare asteptand clipa cand omenirea va sfarsi cu barbariile. fiinta superioara omul e deasupra animalelor. stratul de...
Incident poetic?
de Adrian Firica
Motto: “până la urmă oamenii sunt o carte cu poze mișcate și tot ce ai de făcut tot ce-ai de făcut este să te ridici s-o spinteci cu putere”* După debutul cu “Mirosiți această femeie” Alice...
ajutorul
de Mihaela Rascu
Cea mai tare gospodină din curte, Doamna Găină, s-a trezit de dimineață cu multe probleme-n față: - Cotcodac, vai, cotcodac, nu mai știu ce să mă fac! Puișorii mi-au fugit, cocoșul a răgușit, n-am să...
Bărbații
de olga alexandra diaconu
Bărbații sunt o străfulgerare de cer când ți-e trupul prea strâmt și-ai un suflet prea mare, dar tot ei sunt și îngusta cărare dintre bine și rău într-un vârf de hanger Bărbații sunt voinici...
Sens unic
de Florentina-Loredana Dalian
Iubirea femeilor bărbații nu o-nțeleg. De ce-ar face-o? Marile probleme ale omenirii se cer rezolvate de minți ascuțite și limpezi, slujite de suflete tari, neumbrite de fleacuri. Astfel gândea...
cu Anastasia de mână la "porni Luceafărul..."
de Gabriel Nicolae Mihăilă
sperii literele precum porumbeii din piața Vaticanului ele se întorc credincioase așteptând să le hrănești să le dai forma aripilor să le înveți zborul către țintele tale faci oamenii să iasă din...
cost adițional
de cezara răducu
surprindere de surprindere blândețea asta în care împart mici bucăți de suflet stare vecină cu sacrificiul copilului care a înghețat așteptând să crească în inima cuiva mi-am urmat bărbații amanta...
Rusalca
de sanda deme
Am strigat dupa mine dar nu m-am auzit nu m-am zarit, doar simptome de Zvon, alarma inimii se pierde in nuante verzui Nu clocesc in captivitate nu suport delfinii raniti culoarea metalului de aur ma...
Oamenii cu obrazul trist
de ion untaru
În ziua aceea de neuitat I-am văzut pe oamenii cu obrazul trist, cu fețele îngândurate, și cu privirea dincolo de zare, cu degtele subțiri și lungi, așteptând într-o liniște de-nimic-bun...