"...doar umbre" – 21356 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
PMPopa Ana Maria
Dorul vine si pleaca foarte usor,ca adierea vantului si a timpului...Ochii,parul,zambetul,chipul...dispar odata cu dorul si raman doar o amintire...Pana la urma cu toti ramanem doar umbre,amintiri. Ce se leaga de noi?...doar praf...pt ca tot in tarana ne intoarcem... Asa ca...ia aminte si nu-ti risipi timpul,traieste-ti clipele pt ca sunt scurte si le poti lua o data cu tine,in schimb avutia nu o poti lua.
17 poezii, 0 proze
SRSilvia Rus
Născută în Timișoara, într-o zi de toamnă, am fost mereu atrasă de tot ce inseamnă artistic.Iubesc frumosul, drept pt care am și urmat o facultate de litere.Consider că poezia este vocea sufletului si este auzită doar de cei care apleacă urechea să audă umbrele nu doar să le vadă!
14 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
ARAlexandru D. Ropalidis
Intre paradoxal si nefiresc se anunta vocea poetica, distincta, matura si profunda a lui Alexandru D. Ropalidis. Necunoscut pana acum, autorul are deja un discurs poetic autentic si individualizat. Amprenta lui stilistica oscileaza intre "nebunia inspirata" si greata sartriana proiectate pe un imens ecran al constiintei de sine. Versurile sale au intensitatea unei fotograme cinematografice si se propaga cu viteza rabdatoare a cuvantului tesut in mii de fire aidoma unei panze de paianjen. Realitatea este doar un pretext pentru punerea in scena a ceea ce, candva, Renee Magritte numea--dand umbrelor un contur sensibil si o semnificatie--"misterul si melancolia unei strazi". Alexandru D. Ropalidis produce prin versurile sale deopotriva misterul cat si secretul "alchimic" de ai da acestuia o forma sensibila. Traian T. Cosovei CONTEMPORANUL-Ideea europeana nr. 26,27,28,29(557-560),iulie 2001
30 poezii, 0 proze
CCCristina Cosnita
Sunt doar umbra unei lacrimi ingenucheate in linistea unei furtuni de gheata.
45 poezii, 0 proze
Baderca Ianas
Sunt doar o umbra pe acest pamant ....
7 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
CCcojocariu cristian-ilie
nu as vrea sa vorbesc despre trecutul meu .. eu sunt doar o umbra calatoare pe acest pamant si decat sa va plictisesc cu trecutul meu mai bine ud o floare:)))
3 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
CUchipu din umbra
Crescuta intr-un satuc din Vrancea,maturizata prea devreme,am plecat intr-o lume care nu ma intelege.Am lasat curtea regat al copilariei mele,nucul-prieten vechi ce strajuia imprejurimile si m-am ratacit intr-un univers unde eu..am murit demult si a rams doar urma unui regret.Timpul a ucis clipa.M-am intors inspaimantata de unde am plecat dar nu am mai gasit decat cadavrul dulce al amintirilor si durerea mi s-a infipt pe veci in suflet.
16 poezii, 0 proze
...doar umbre
de Berthier Corina
Un gand, un impuls nascut dintr-un sentiment nedeslusit de teama m-a determinat sa ies din casa. Uneori facem lucruri aparent fara importanta, dar nu realizam decat mai tarziu ca ele sunt indemnuri...
doar umbre pe zid
de ioana negoescu
nimic nu plânge în urma mea, nimic nu rodește înaintea mea. mă aștern ca o umbră între viețile altora, câțiva întârziați îmi observă lipsa, dar e un déjà vu îmbălsămat în coșmarurile generațiilor...
(Din oameni extrăgeai doar umbrele. Din cer, doar norii)
de Adela Setti
Ca o reacție la fotografiile lui Toto, în ale tale lipseau cu desăvârșire grupurile. Din oameni extrăgeai doar umbrele. Din cer, doar norii. Îți spuneai că poți vedea orice dorești în umbre și nori ....
Umbre
de Stanica Ilie Viorel
doar umbre de tei doar pete albastre urcau pe copil să îl nască el se împotrivea liniilor albe urgia facerii el căuta să rupă celule ce divizau timpul și timpul se desfăta siluind aerul sufocând...
Tacerea umbrelor
de manaila lucian
Eu te-am rugat doar sa m-astepti, dar tu ai preferat sa pleci si ai lasat, doar umbre reci, cu care inca mai vorbesc... Le spun mereu ca mi-este dor ca imi e greu ,ca nu mai pot... Dar ele-asculta...
sărutul umbrelor
de Ovidiu Oana
sărutul umbrelor (1) pe drum sub umbra unui pas doar timpul scurs a mai rămas uitarea mută focu-n fum iar jarul îl preface-n scrum azi vântul poartă doru-n zbor spre un niciunde călător și în lumina...
Negustorii de umbre
de Maria Elena Chindea
nu voi îndoi noaptea frecând-o între burice îndoielii pot doar să-i palpez abrazivul pulpanei incandescența inimii îi topește ancorele și o transformă în bufniță nu tremură bagheta de magician când...
Umbrele din pielea ta
de Zburlea Ariana
În seara asta, vreau doar Să-ți sărut cu milă ridurile-adânci Ca niște răni de pus în ramă Unde-au săpat odată, suav, Iluzia de mână cu moartea. Când respir, vreau să miros Doar umbrele din pielea ta...
Lumini si umbre
de irina matei
LUMINI și UMBRE Lumină dedesub,deasupra întuneric, Doar umbrele se văd în pomii de sub cer. Părăsesc orice speranță,o fură dintre noi Și o aruncă-n valuri, să vadă cum se duce. Acum stă singură,...