Silvia Rus

Am așteptat să aud că mă iubești; să-mi spui în ritmul stropilor de ploaie ce vin escaladând în jos aerul. - destinația lor descendentă se prelinge molcom pe tâmplele

Un gând zboară la tine. Pe noptiera cu statui egiptene, arabe, stătea scris un nume - altul față de cum te știam - iubire. Un nume ce se auzea adesea pe la colț de stradă sau pe treptele

Un copil plânge. spuneam de multe ori că o durere nevinovată e mai sfâșietoare ca o minciună frumoasă. Inima umezită devine roșu scurs printre coaste - bucățele de iubire se pierd

Încă de ieri speram nebunește să aud cum sună telefonul. Speram să fii tu, să-ți aud glasul pe un fond de muzică, un bluess clasic al iubirilor mereu moderne. Speram să-mi spui că mă

Invoc cu trenul timpul de pe câmpie, adus în fața plutitului. Parfum de iunie eclipsează izurile deja îmbătrânite din mai. Ceasul mișcă petalele gingașe - exponate în vitrină de

Te așezi în gândire ca licuricii sub frunza căzută de nuc. Nori dezbrăcați macină marea din ei- ploaie. Filosofia eminesciană se scurge din mentalitatea hindusă, purtată pe

Cuburi de gheață se rostogolesc pe abdomenul meu bronzat de lumina ochilor tăi. Răcoroasele mișcări dezmorțesc simțirile crispate, transpunându-le în lumea de basm cult născută de buzele

Am descusut răni vechi, deja închegate, cu o simplă privire spre luna de august în două coarne. Sânge proaspăt țâșnind din sufletul în convalescență umezește balta aproape

Îmi transpiră disecția iubirii între palme. Când le deschid, se scurge printre degete. Amestecându-se cu praful teluric, sublunar, se îngroapă singură pe lângă monade pământene, pentru

Mă sprijin de atmosfera densă a norilor veneri. Rezemată, privesc contemplarea cum orbitează soarele. Dezmierdări sferice se ascund de protuberanțele solare, gata să le încingă. În

Am alergat ideile pe cealaltă parte a globului de sticlă pentru a se privi în oglinda tremurândă și a ciopli în gheață culoarea esenței lor. Râsete, mânuțe, lasă la vedere

Ștersesem praful cu mâna pentru a descoperi rugăciunea piraților zgârâiată pe peretele cufărului. Slove tremurânde nășteau sensuri dulci din mâini necugetate. Comoara deshumată adăugată

Eu sunt aici - umbră de stea, petală de asteroid gonind. Tu, gaură neagră, mă absorbi în măruntaie lichide, uscate, atemporale, căutând sensul lui \"Te Iubesc!\" Mă preling pe