Căutare

Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase. Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor...

45 poezii, 0 proze

Tudor George

Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet și traducător român. Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag. Totodată a fost și un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Grivița Roșie). Ultimii ani ai vieții (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului. Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui. Cărți Legenda cerbului (1957) Balade (1967) Copacul descătușat (1968) Balade (1969) Țara migrenelor (1970) Balade singaporene, Ed. Tritonic Jurnal singaporean, Ed. Tritonic Sonetele aeriene (1972) Armura de sudoare (1972) Bazarul cu măști, Ed. Eminescu, 1973 Imnuri olimpice (1972) Parfumul timpului (1972) Sport și liră (1976) Sub semnul lui Hercule (1976) Catehismul iubirii (1977) Imaculatul panegiric (1978) Cupola Bărăganului (1979)...

9 poezii, 0 proze

Cirstea Nicolae

Am scris toată viața, dar a trebuit să mi se nască prunca pentru a da piept cu cititorii... În anii ultimi de liceu profesorul de română, Pencioiu - Dumnezeu să-l răsplătească în veșnicie - îmi profila o carieră în ale literelor, că scriam bine, zicea el. Profesorul Diniș, habar n-am de mai trăiește ori nu, dar de bine tot îi urez, c-o fi aici ori dincolo, că, jur, cu mare și curajoasă deschidere m-a îndemnat să mă uit mai înapoi nițel, să-i aflu pe Hegel și Schopenhauer, pe anticii greci, pe gânditorii moderni francezi, și-mi dădea cărți îngălbenirte de vreme, broșuri de buzunar editate de edituri ce nu mai existau sub comuniști și asta fiindcă, zicea el, filosofia de-o preda la clasă era hârtie igienică. Roșie! Să fim bine înțeleși... Dar, după liceu a venit armata, facultatea și, offff, eu m-am făcut economist, casnicia și-apoi prunca. Obligații, frumoase obligații cărora ardeleanul din mine s-a dedicat cu pasiune. Scrisul a rămas într-un perpetuu plan secund. Că am mai scris câte...

38 poezii, 0 proze

Jaufré Rudel

Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...

2 poezii, 0 proze

Hesiod

Hesiod (greacă: Ἡσίοδος) (aprox. sec. al VIII-lea î.Hr., Beoția) a fost un poet epic grec, considerat a fi, după Homer, cel mai vechi scriitor al Greciei.[1] Este autorul poemului genealogic „Teogonia”, consacrat panteonului divinităților elene, folosind tiparul mitlui și noțiunea vârstelor. De asemenea, tot lui îi aparține și poemul didactic „Munci și zile”, opera pătrunsă de poezia sinceră a naturii, calendar pentru agricultori și navigație, cu prețioase indicații. Hesiod era un agricultor, un poet-țăran, un om obișnuit cu viața aspră, pătruns de o mare stimă față de muncă, dotat cu un desăvârșit simț al realului, care vedea viața și oamenii așa cum sunt; un om care nu-și face nicio iluzie asupra realității sociale, dar este convins de triumful final al cinstei, hărniciei și dreptății. Hesiod este considerat, alături de Homer, părintele poeziei religioase, morale și didactice. În opera sa există referiri la propria biografie: tatăl poetului se...

0 poezii, 0 proze

Mariana Cârdei

CURRICULUM VITAE Numele și prenumele: CÂRDEI V. MARIANA Data și locul nașterii; 04.08.1947, Joseni, județul Harghita Studii: Liceul Școala postliceală de stenodactilografie și secretariat – secția Limbi străine Profesia: secretar-stenodactilograf-contabil, în prezent pensionară Locuri de muncă: Ministerul Agriculturii, Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, Ministerul Afacerilor Externe - Ambasade Copii: o fiică, Florence-Susanne căsătorită cu Joseph Pandeli Contact: mianacardei2006@yahoo.com M-am născut în Ardeal, unde mi-am petrecut primii ani din viață, apoi împreună cu părinții mei, Stefania si Vasile, ne-am mutat în Dobrogea unde am absolvit Școala generală. Mi-am petrecut vacanțele la bunicii mei – țărani din satul Coslugea – județul Constanța, unde m-am format ca suflet iubitor de natură și am descoperit frumusețea locurilor, lucrurilor și faptelor. Am învățat ce înseamnă cinstea, dreptatea și spiritul de întrajutorare. Liceul l-am absolvit la...

44 poezii, 0 proze

Vladimir Maiakovski

Vladimir Vladimirovici Maiakovski (rusă Владимир Владимирович Маяковский) (Bagdadi, 19 iulie 1893 — Moscova, 14 aprilie 1930)- poet și dramaturg rus Adevărat „copil al secolului” Vladimir Maiakovski este poetul care „a săvârșit una dintre cele mai mari revoluții literare cunoscute de istoria literaturii universale S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obișnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeași naționalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea și iscusința sa precum și prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relațiile cu cei din jur, și-a câștigat...

48 poezii, 0 proze

Cirstea Lucia Victoria

7 poezii, 0 proze

cirstea georgeta violeta

doar un inger care traieste si iubeste oamenii

1 poezii, 0 proze

Cinstea se învață!

de Bălășanu Constantin

Un țăran sărac lipit, Dar de felul său cinstit, Niște bani avea să-i dea Vecinului din stânga sa. Negăsind printre vecini, Se-nvoi să-i dea găini, Deși a rămas la strâmtoare Fiindu-i toate outoare....

Scoala mea

de Tony

TOATA DRAGOSTEA SI RESPECTUL MEU ADEVARATILOR MEI PROFESORI ! Am facut vreo 17 ani prin institutiile autointitulate scoli… Sincer, nu m-am ales cu nimic din ele sub forma invataturii; stiam sa scriu,...

Atelier

Mărăcine

de Leonard Ancuta

Toată lumea are sau a avut bunici, indiferent dacă-i cunoaște sau nu. Cînd spui toată lumea, nu poci să mă abțin să nu fac o remarcă, adicătălea se zice că e unu mai breaz, despre care se spune că...

ProzăAtelier

odă Soarelui

de FLOARE PETROV

îi arăt recunoștință soarelui în odă, energii vindecătoare au intrat în oase, mirabila-i strălucire exprimată-i în modă, este prezență pură în arte frumoase. în cinstea lui ritualuri se fac în...

Azilul de noapte

de Maxim Gorki

Moartea nu se sperie de gălăgie. Oare bunătatea inimii se poate pune pe același taler cu banii? Căci bunătatea, vezi tu – e bunul cel mai de preț. Cât despre bani – datoria rămâne datorie! Multora...

ProzăClasic

Ana

de Emma Greceanu

Trecuse deja o săptămână de când Ana se mutase împreună cu Andrei în acel oraș despre care nu știa nimic. A descoperit între timp că străzile nu erau atât de întortocheate precum le văzuse la...

ProzăAtelier

Străin printre îngeri

de Daniel Olariu

Am învățat singur să zbor Când am fost izgonit din ceruri Unele răni încă mai dor Altele au pierit în vremuri Nu mai am forțe să mă lupt Se-așterne peste gânduri seara Cad în genunchi pentr-un minut...

Despre un gigolo clandestin

de Bot Eugen Iulian

Depravatul de ieri suferă azi de blenoragie orală. asudă rău sub limbă săracul de când cu moartea subită a sexului, vorbește mult și mă plictisește, narează banale povești despre bețiile și partidele...

dincolo de calea ferată

de mihai carabet

viața mea nu poate coborî din trenul mort în urma unei supradoze de drum prin răsuflarea ta fularul împletit din venele mele te face să-mi simți iernile ce pulsează odată cu inima mea bolnavă de alb...