Chip oglindit
în picături de ploaie,
tu esti cheia,
spre tărâmuri promise
cu grădini de trandafiri vii,
ce-mi vor fi ferecat
pe veci lacrima și deziluzia;
Cheia cu forma abstractă,
a
Văd ideea,
Cum prin mine trece,
Mă strapunge și se-ncolăcește,
Tăios fiorul rece,
lumina șiroiește;
Negru, întunericul orbește
focul mistuiește;
Pierzania te gasește,
Adulmeca și
Iar tu..imi lipseai atât de mult
încât atingerea Soarelui
o asemuiam tot mai des cu a ta,
dar niciodata la fel.
Și-mi lipseai atât de mult
Încât, erai vântul care-mi mângâia părul,
Luna
Preludiul veșniciei
Și apusul fierbea cerul,
abur norii...
Stejari încovoiați umil,
cuprișni de flama Iadului adanc,
Și frunzele lor ca niște palme
ale unor nenorociți flutură,
haotic si
Am adormit,
și-n somn m-am ratăcit.
nu te văd,dar te aud cum plângi,
la căpătâiul meu și-ți simt
mâna caldă pe un obraz rece...
ceva-mi apasa sufletul înfiorător,
dar nu simt nevoia să
vino, ingerul meu pazitor
vino, pe taramul cel nemuritor,
tinand in palme soarele tau si luna mea
sa-mi spui \"eu sunt al tau si tu a mea\"
asa te-am chemat la mine,
iubirea tot frageda era-n
tu, iubire patimasă,
ce curgi navalnică prin mine,
violentă-mi arzi
trairile opuse
ca-ntr-un furnal
si le transformi lacrimi de manie...
ca un șarpe ma apesi pe inimă
și-ai izbavit-o de
CV