Esti
Chip oglindit în picături de ploaie, tu esti cheia, spre tărâmuri promise cu grădini de trandafiri vii, ce-mi vor fi ferecat pe veci lacrima și deziluzia; Cheia cu forma abstractă, a
Reincarnare
Văd ideea, Cum prin mine trece, Mă strapunge și se-ncolăcește, Tăios fiorul rece, lumina șiroiește; Negru, întunericul orbește focul mistuiește; Pierzania te gasește, Adulmeca și
Absenta
Iar tu..imi lipseai atât de mult încât atingerea Soarelui o asemuiam tot mai des cu a ta, dar niciodata la fel. Și-mi lipseai atât de mult Încât, erai vântul care-mi mângâia părul, Luna
Preludiul vesniciei
Preludiul veșniciei Și apusul fierbea cerul, abur norii... Stejari încovoiați umil, cuprișni de flama Iadului adanc, Și frunzele lor ca niște palme ale unor nenorociți flutură, haotic si
trandafirul negru
Am adormit, și-n somn m-am ratăcit. nu te văd,dar te aud cum plângi, la căpătâiul meu și-ți simt mâna caldă pe un obraz rece... ceva-mi apasa sufletul înfiorător, dar nu simt nevoia să
in rai si pe pamant
vino, ingerul meu pazitor vino, pe taramul cel nemuritor, tinand in palme soarele tau si luna mea sa-mi spui \"eu sunt al tau si tu a mea\" asa te-am chemat la mine, iubirea tot frageda era-n
Ucigasul perfect
tu, iubire patimasă, ce curgi navalnică prin mine, violentă-mi arzi trairile opuse ca-ntr-un furnal si le transformi lacrimi de manie... ca un șarpe ma apesi pe inimă și-ai izbavit-o de
