Mariana Cârdei

Limba română Chiar de este-mpestrițată cu cuvinte din vecini, este o limbă minunată, limba ce-o vorbim! Are-n ea multe nuanțe, cu calde tonalități, o vorbim de-o veșnicie din

Dintre lemne-n fața sobei, un șoricel s-a ițit, l-a privit blând moș Mitică și pe loc l-a îndrăgit. Din bucata lui de brânză el a rupt un colțișor și i-a dat și lui – flămândul ce

Pe nisipul Mării Negre, strălucind diamantin, dormea micuța sirenă cu buzele din rubin. Alge verzi în negre plete, șirag de mărgăritare, corali roșii o-nveșmântă, are o față

Era o toamnă ca-n povești, cu frunze-ngălbenite, un vânt hoinar le-mprăștia pe aleile-nsorite. Le arginta bruma în zori punându-le-n valoare, și Soarele când răsărea sclipeau

Gelozie Astăzi, marea-i ca safirul, cu reflexe de topaz, Soarele discret răsare și-o sarută în extaz. Marea-n valuri lin tresare oglindindu-l cu ardoare și-i răspunde

Doresc ardent să mă iubești Revăd în minte îtâlnirea, Mi-e teamă că mă amăgești, Farmec prinde-nchipuirea. Sol al primăverii vieții La-ntâlnire ai venit, Sincer, totul mă incită Doamne,

Cupidon - un amoraș frumușel și drăgălaș, pus pe șotii și pe șagă alege perechea dragă. Amor fulgeră, săgeata voluptății îi dă gata, și iubirea se strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea –

Doua suflete pereche, Priveau in oglinda veche Admirandu-se-n tacere, Gandind la „Luna de miere”. Ea, suava si gingasa, Arunca priviri poznase, Cucerind barbatul care O dorea

Vișinii albiți de floare și o-nmiresmată boare ce ușor și lin adie, să ies din casă mă-mbie. Plec îndată la plimbare, alegând mica cărare ce mă duce jos, în vale, cât mai este un pic

În zăpada afânată ce se troienea în noapte. ne trânteam ușor pe spate, lasând a noastre amprente, pe jos înșirate. Ne distram privind apoi urmele-n zăpadă, ce păreau fantastici

Soarele-a apus spre seară, Luna-ncearcă să răsară Dar pentru a șasea oară, În Secolul XXI, Intră-n Eclipsă totală... Mâncat-au Luna vârcolacii? de frunze-s goi acum copacii. Motanii

De-ai fi trăit iubite, ce bine ne-ar fi fost, Copila noastră are în viață al ei rost. Ne amintim de tine și încă regretăm, ai plecat prea devreme dar noi nu te uităm! În ziua asta dragă

Albaștri cum este cerul sau ca marea schimbătoare, uneori sunt ca azurul ce-l privești departe-n zare. Par un câmp cu albăstrele - Floare de Nu-mă-uita, sunt oglinda vieții tale – toată

Ne trezim dis-de-dimineață și bunica ne așteaptă cu un puișor bine fript pe jar, cufundat în mujdei de usturoi și o turta caldă, coaptă în spuză, învelite într-un ștergar din borangic, puse într-o

Este august, trecut de Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Þăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru

În gajdul plin de fân proaspăt, caii-și iau tainul. Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva. Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea

Se îndrepta spre cabaret având în gând, un dor discret; era târziu, în miez de vară, și El spera – poate-ntr-o seară... El o privește pe Sans-Gene, dansând lasciv, ușor obscen, etalând

Au trecut ani și anotimpuri de când Pământul îl umbresc, sub semnul Soarelui născută, în nopți cu Lună, te doresc... Eu îmi urmez a mea cărare chiar de-i furtună ori vânt, dacă plouă-mi

Să ai prieteni și să fii trădat? de multe ori s-a întâmplat... ei - trădătorii, dragii mei, pot fi considerați mișei. Să-ți pierzi încrederea nu-i greu, de aceea tu gândește, că-n timp, tot

Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul Lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă

Fericiți și-au dăruit marea lor iubire, grădină cu trandafiri, tihnă, fericire. Rozele inimii lor înfloresc întregul an, dăruindu-le parfumul florilor deschise-n ram. Trandafirii,

Cu turnuri crenelate, ferstre argintate, castelul înălțat pe coline, mă duce cu gândul la tine... Citeam povești și poezii, și ne jucam cu alți copii, visam la feți-frumoși și

Hotelul “Titanic”, sub ploaie de stele, visează la ziua în care va naviga pe mare… Ciripit de păsărele ne trezește de cu zori, flori de leandru-nmiresmate, feerie de culori. Multe

Apel Opriți războiu-n lumea mare, Să fie iar pace sub Soare! Chemați-vă trupele acasă, Nu faceți iar ură de rasă! Mor zilnic zeci de combatanți Și voi nu vă gândiți Că-i așteaptă-n prag