Poezie
Zori și Asfințit
Rațiune
1 min lectură·
Mediu
Dintre lemne-n fața sobei,
un șoricel s-a ițit,
l-a privit blând moș Mitică
și pe loc l-a îndrăgit.
Din bucata lui de brânză
el a rupt un colțișor
și i-a dat și lui – flămândul
ce venise-n casa lor.
Șoricelul alb ca neaua,
cu ochi roșii ca de jar,
mirosea mișcând mustața,
prețiosul dar.
A-ndrăznit și a gustat,
i-a plăcut și a mâncat...
El credea că-i moș Crăciun
generos și milostiv,
că-ndurase-ntreg Ajunul
foamea și gerul cumplit.
Câteva zile de-a rândul
Mitică l-a tot hrănit,
șoricelu-a prins putere
dar moșul l-a izgonit.
Mătușica mea, Olguța
adoptă un pisoiaș,
o mică sălbăticiune -
gri-vărgat, un cercetaș.
Motănelul sta la pândă,
patrula neobosit
și de atunci să vină-n casă,
șoarecii n-au îndrăznit.
Astăzi, vara mea, Micuța,
crește și ea pisoiași,
îi iubește și-i alintă,
ca pe niște copilași.
Am avut și noi pisici,
o pleiadă de voinici
și câteva pisicuțe,
grațioase și drăguțe.
Le-am iubit și mângâiat,
de șoareci ne-au apărat
și în nopțile cu lună
torceam caieru-mpreună.
Înțeles-am mai târziu,
ceea ce acum eu știu,
„Rațiunea-i prima dona
în viața omului!”
001.834
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Cârdei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Cârdei. “Zori și Asfințit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-cardei/poezie/14025949/zori-si-asfintitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.