Poezie
Zori și Asfințit
Frunzele toamnei
1 min lectură·
Mediu
Era o toamnă ca-n povești,
cu frunze-ngălbenite,
un vânt hoinar le-mprăștia
pe aleile-nsorite.
Le arginta bruma în zori
punându-le-n valoare,
și Soarele când răsărea
sclipeau mărgăritare.
Le auzeam foșnind discret,
ușor înfiorate,
și-n sarabandă s-avântau
de Luna-ncurajate.
Se repetau la nesfarsit
mișcarile lascive
și-ntruchipau într-un covor
o mie de motive.
Albastrul cerului senin,
împodobit cu stele,
crea fundalul potrivit
tabloului cu Iele.
Mă resemnez că-i efemeră
a Lumii existență
și mă tot bucur an de an
de-a Toamnei chintesență.
001.794
0