Poezie

Zori și Asfințit

Mărturisire

1 min lectură·18 iulie 2011

Mediu

Au trecut ani și anotimpuri

de când Pământul îl umbresc,

sub semnul Soarelui născută,

în nopți cu Lună, te doresc...

Eu îmi urmez a mea cărare

chiar de-i furtună ori vânt,

dacă plouă-mi iau umbrela,

când ninge, simt mirajul sfânt.

Nu-mi schimb niciodată ritmul,

inima-mi ține cadența,

încerc de vicii să mă lepăd,

și să-mi păstrez independența.

M-am achitat de datorie,

muncind cinstit, cu dăruire,

și mi-am crescut cu drag

copila – a ochilor lumină vie.

Nu-i sunt nimănui datoare,

am o fire generoasă,

Leoaică în chintesență,

nu țin supărări în casă.

Așa m-au educat ai mei,

să nu încalc poruncile,

și să mă rog la Dumnezeu,

de câte ori îmi este greu.

Cred în forța creatoare,

Dumnezeu m-a ajutat,

datorită lui mai sunt

și trăiesc, cum mi-a fost dat.

Numai sufletul meu știe

cât am pătimit în viață,

credința mi-a dat putere,

sorții mele să-i fac față.

Dumnezeu fie cu voi,

să n-aveți griji și nevoi!

001.860

Mariana Cârdei. “Zori și Asfințit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-cardei/poezie/13985141/zori-si-asfintit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.