Poezie

Zori și Asfințit

Castelul din fildeș

1 min lectură·26 octombrie 2010

Mediu

Cu turnuri crenelate,

ferstre argintate,

castelul înălțat pe coline,

mă duce cu gândul la tine...

Citeam povești și poezii,

și ne jucam cu alți copii,

visam la feți-frumoși și zmei,

trăiam emoții pentru ei.

Însă, când anii au trecut,

visam să-mi furi un mic sărut...

Culegeam flori din pădure,

zmeură, frăguțe, mure,

te ascundeai de mine-n crâng,

și mă făceai ușor să plâng.

Strigam la tine să revii,

cărările păreau pustii,

mă-nfiorau zgomote mici

era să calc peste furnici.

În ciripit de păsărele,

veneai cu două buchețele

și îmi cereai pentu o floare,

să-ți dau în schimb, o sărutare.

O, câte sărutări ți-am dat

și-n brațe tu mai legănat,

eram atât de fericiți

cu inocență-nlănțuiți.

Acum, când anii au trecut,

și știm ce-nseamnă un sărut,

ne amintim cu duioșie,

iubirea din copilărie.

Suntem maturi, dar uneori,

când Soarele răsare-n zori,

vedem în apele celeste

castelul alb dintr-o poveste.

002.132

Mariana Cârdei. “Zori și Asfințit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-cardei/poezie/13958596/zori-si-asfintit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.