"îngăduințe" – 2704 rezultate
0.02 secundeMeilisearchVanghele Ion
Sunt agent de paza.Imi plac poeziile,proza[s.f. si fantastica],mitologia si folclorul romanesc si universal.Scriu numai pentru placerea mea personala.Cred ca la capitolul mitologie si folclor as avea ceva de spus,daca voi capata aceasta ingaduinta.
83 poezii, 0 proze
Sanders Geo
ingaduiti-mi s-o scriu dupa 50 de ani!
1 poezii, 0 proze
Radu Monica Delia
Nascuta la Brad,traind peste tot si nici unde,multe case cu oameni iubitorii si farame de copilarie. Debut literar in revista Eminescu din Timisoara. Lupt sa mentin inchis cercul "Vlaicu Barna" care creste sub privirea ingaduitoare a mamelor noastre de suflet Rodica Cristea si Ruda Angela de la Biblioteca municipala "Gheorghe Parvu"Brad si cu binecuvantarea criticului nostru drag Bulzul ,mai publicam in periodicul motilor nostrii "Zarandul". In prezent ma ocup cu viata stradala a poeziei rotunde. Volum de debut:Fuga, la editura Emia Id:radu.monicadelia
4 poezii, 0 proze
Philippe Jaccottet
"Singurul poet din grupul poeților romanzi care a locuit în Franța. Traduce din poezia italiană și germană. Poe crescut la simbolistica artei mediteranee și nostalgiilor septentrionale, care nu îngăduie libertinaje dar celebrează libertățile cuvântului, receptiv la seducția senzațiilor auditive, la cromatica psihologică, încărcând subțirimile portativului cu aluzii, reflecții și concepte(...)" - Ion Caraion Volume apărute: Promenadă sub copaci (1957), Ignorantul (1958), Obscuritate (1961), Aer (1967), Lecții (1969). franceză Philippe Jaccottet (né à Moudon, canton de Vaud, Suisse, le 30 juin 1925) est un poète et traducteur suisse d'expression française. Jaccottet a traduit Goethe, Hölderlin, Leopardi, Musil, Rilke, Thomas Mann, Ungaretti mais aussi l'Odyssée d'Homère. Son métier de traducteur a occupé dans sa vie une place considérable et se révèle, en terme quantitatif, plus important que sa production poétique; s'il a été dicté par la nécessité, il ne s'agit pas...
1 poezii, 0 proze
Vlasceanu Alexandra
Sunt in clasa a XI a C la liceul teoretic "G.M.Murgoci" Braila si am 17 ani. Iata-ma iar pe acest site dupa 4 ani de zile. Sunt studenta anul IV la medicina si pur si simplu nu imi vine sa cred ca aceste texte imi apartin. Par insipide. Poate chiar asa si sunt. Dar reprezinta gandurile si emotiile unei persoane care si-a trait si isi traieste viata cu o intensitate nebanuita. Asa ca fiti si voi ingaduitori.
11 poezii, 0 proze
Adelle
Rad cand sunt fericita, zambesc cand sunt multumita, plang cand sunt trista, ma bucur din orice lucru marunt si sper ca viitorul aduce bine. Pot fi si naiva si cerebrala, pot si rautacioasa si ingaduitoare, pot si si dulce si amara, pot fi asa cum este un om obisnuit cu vise mari...
2 poezii, 0 proze
Ana Ionita
ai mei spun ca iarna lui '80 a fost frumoasa... apoi am absolvit Institutul Teologic din Bucuresti...altceva nu mi se pare mai important in anii scursi. imi place poezia simpla, rotunda, desculta ! rasfoiesc (inclusiv aceste pagini electronice) si vad danteluri, falduri, cuvinte fortate, dar, surprinzator, apreciate... cu riscul de a ramane mereu "in lucru", randurile mele vor pastra o linie curata, explicita, ortodoxa. si atat cat Hristos ingaduie, voi fi sensibila excursiei minunate pe care o numim "viata", voi incerca sa o pictez in litere... atat cat ma pricep...
34 poezii, 0 proze
îngăduințe
de Daniela Luminita Teleoaca
e unul dintre acele momente în care nu poți fi decât bun cu tine însuți cu narcisul cu napoleonul cu sisiful eroul din tabăra mai puțin învingătoare de la waterloo poate doar o etichetă translucidă o...
Pontonul ingaduintei
de bancila george marius
Mă acuz de ochi, de toată lumina sunt vinovat, mă acuz de gând, în toată viața nu am aflat din ce întunericuri am evadat, mă acuz de floare că dacă moare, eu am să rămân și mă acuz de voi că v-am...
Fragment din povestea îngăduinței
de Raluca Oprita
Când vei ajunge și tu acele cuvinte să le înțelegi, te vei așeza sub răcoarea tihnei lor ca sub umbra unui copac, pe care îl băteai cu nuiaua pe vremea când erai mic; le vei iubi asemeni dorurilor și...
Această flămândă risipă
de Valentin Irimia
țipătul a rămas ferecat în pregetul dimineții căutam respirația tocită a îngăduinței o pândă stranie îi mărunțea dedesuptul umbra mea mușca din umbra răbdării însângerând-o apoi se ascundea îndărătul...
Dotare
de Culicovschi Gheorghe
Cum poliția ședinței Importantă-i, eu insist: Pune frâu îngăduinței, Ia-ți și-un câine polițist !
sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi
de Ottilia Ardeleanu
dintr-o mâhnire în alta pare să se facă primăvară sufletele se scot pe sârme la soare ușile îngăduinței sunt larg deschise aerul miroase a iertare bat clopotele florilor se sapă încă șanțuri în...
Îndemnul tăcerii Tale
de Raluca Oprita
M-am lăsat risipită în cuvinte fără să înțeleg tăcerea ca pe un templu al plângerii ca pe răbdarea timpului facerii refacerii din puterea adevărului restabilirii firii lucrurilor jertfă a îngăduinței...
Anotimpuri reci
de Cristian Pop
Așteptam și-am mai putea aștepta. Printre garduri ulucind fără voie... un prefăcut peltic aplecat până la atingerea solului și privind doar cu marginea retinei... îngâna o baladă, a îngăduinței....
Tot despre
de Adrian Firica
Inzahouz îmi scrie de două ori pe aceeași temă. Recurența nu este de fiecare dată un argument necesar și suficient, dimpotrivă, denunță mai degrabă o slăbiciune cronică, sau, mai grav, îngăduință....
d e f i n i ț i i
de Virgil Titarenco
Compromisul este o punte atît de fragilă prin noi înșine încît dacă pășim pe ea o frîngem iar dacă nu o traversăm nu ajungem niciodată dincolo de noi. Oamenii au o tendință ciudată spre extremism...
Rost
de Rosca Constantina
Am rostul meu acum mă duc să pasc în nemurire o rătăcire de haiduc și o cădere-n suflețire... Rămân în viață-acum când scriu, dar moartea parcă-i mai la pândă și are ochiul mort, mai viu decât...
Îngeri hăituiți.
de Dana NoBody
Fantome ciclice îmi bântuie transparent aripile și măruntaiele gândurilor uscate îmi cloapsează spre interiorul cerebral, rece și ostenit de goană, așezându-te în răni ce nu se mai cicatrizează. Iar...
Scarile si pierderile
de Ada Nari
Drăgăstos și liniștit urcam scările Cu gura căscată oarecum de nevoia De a mă îmbarca, nereușit,în propriile păcate. În familie, acestea se mai sorbeau ușor, Ca vinul bun, neauzit Și orice sunet era...
