Poezie
Pontonul ingaduintei
1 min lectură·
Mediu
Mă acuz de ochi,
de toată lumina sunt vinovat,
mă acuz de gând,
în toată viața nu am aflat
din ce întunericuri am evadat,
mă acuz de floare
că dacă moare, eu am să rămân
și mă acuz de voi
că v-am întâlnit în acest ochi de noroi
și mă acuz de mamă
că nu a născut o noapte polară
și iar de tată mă acuz
că nu a fost un câmp magnetizat de negând,
chiar și de Dumnezeu mă acuz,
că sunt cel mai hipnotic fum din azimut,
doar de iubire nu mă mai acuz,
pentru că m-a împăcat
cu toate cele de mai sus.
002160
0