Radu Monica Delia

Am fugit între lacrimi și urlet patrafirul mă cheamă-n zadar în stradă gunoiul din mine aduce gustul amar din cețuri cu vată de zahăr mănânc sufletul rar degustă vinuri spumoase crucea pe

Peste parchet se adună fiarele sunt eu masa de seară lumina cu miros de tămâie se ridică mă arde…mă ține suntem doar noi e totul doar despre noi ceața te ține în palmă se aud gloanțe

Când ceața mă acoperă ochii mei se umezesc peste morminte îți caut mâna să plutim între fum și nirvana înfășurați în fularul meu de sânge poți să îmi simți inima aproape de buze, inima în care

Am strâns curcubeul în mână până mi-a dat roșu pe ochi m-am expus în vitrină să comperi suflet nu poți, nu vrei să mă lași să ating steluțe cu vise de noapte când tu,amurg din destin mi-ai pus