"Încep să urc" – 20161 rezultate
0.03 secundeMeilisearchMihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
dar George?
Incep si ma termin in aceasi clipa, in aceasi esenta diluata a starilor. Incerc sa inteleg clipa innoirii si inevitabila clipa a deznadejdi. Si totul nu depinde decat de noi. Devenim ce vrem, e raspunderea noastra, indiferent de jocurile subtile ale detinului. Timp este destul, asta conteaza cel mai mult. Am o stare care incepe sa semene cu viata, am niste ganduri care incep sa semene a idei. Cred ca inima incepe sa bata incet, incet sa nu produca proabusiri.
1 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
VSVartolomei Simona
Cum mai trece timpul....26 de ani (intre timp m-am si maritat)....si lucrurile incep sa capete forma...cuvintele incep sa capete forma....sufletul insusi ia forma universului.E bine.Astazi, doar astazi, e bine.
47 poezii, 0 proze
FBFlorin Bologa
1978: termin facultatea de electronica si telecomunicatii din Bucuresti. 1978-1979: incep sa lucrez la Combinatul Siderurgic din Galati. 1979-1991: lucrez la IIRUC Bucuresti, punctul fix: Centrul de Calcul Oradea, ca inginer principal, pe langa calculatoarele Felix. 1991-1998: predau ore de informatica la Centrul de Calcul din Oradea. 1998-prezent: lucrez ca inginer programator la o firma italiana din industria automobilelor.
1 poezii, 0 proze
Bala Lucian Claudiu
M-am nascut in Alba Iulia si aici am copilarit pana pe la varsta de 10 ani ,dar pana la urma ne-am mutat la sat .Acum sunt la liceul teoretic din Alba Iulia Horea ,Closca Si Crisan la o clasa da informatica.In general imi place matematica si nu numai atat ...incep sa sa simpt o viata noua scriind.Im place proza existentialista si altele...
1 poezii, 0 proze
IMIon Mihaila
Nu pot scrie atunci când cei din jurul meu îmi smulg stiloul din mână,nu pot scrie nimic pe hârtia pe care prieteni mi-o cer să aprindă focul cu ea....dar scriu și încep să mă simt...
146 poezii, 0 proze
BDBarbulescu Diana
Sunt studenta in anul II la medicina, si abia acum cand am literatura nu mai reprezinta un obiect de studiu obligatoriu pentru mine, simt ca incep sa o descopar. Poezia ne cere prea mult pentru prea putine cuvinte, iar proza ne inunda pana la refuz. Sperand sa gasesc esenta, miracolul spiritului uman cat inca traiesc, ma voi arunca in experimente. Ma gasiti printre picaturi. --------------------------- Alte "exprimari" ale mele: AMV-urile (anime music video) le gasiti aici: http://www.youtube.com/user/DieeDee12 fan fiction: http://www.fanfiction.net/u/986689/krm3DeeDee fan art/art: http://krm3dayana.deviantart.com/
13 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Încep să urc
de Daniel Bratu
Încep să urc pe-un deal fără de nume, cu vântul fluierând prin buzunare, mă trag din cartea necâștigătoare a regilor cu gloabele postume. Merg tot mai greu, spre ținta nu știu care, din spate,-un...
Urcatul în zare
de Stoica Nicolae Ciprian
Destul de aproape și atât de departe. Să urcăm împreună pe treptele dependenței de fum și plăcere. Ai ochii triști de dorul unui fum aburind și de dorul meu. Ce ascunzi și nu poți să oprești?...
Sacru & profan
de marius nițov
În fiecare zi încep să urc pe scara cerului lui Iacov precum Bonaventura în extaz să-mi spăl fața în răsărit mâinile prin raze să-mi șterg conturul nopților de pe chip cearcănele în care mi se opresc...
Poem contraceptiv
de Carmen Sorescu
E bine să urci cât mai puțin în iubire, e bine să nu zăbovești Să furi repede ce ai de furat și să pleci, coborârea e mult mai grea Unii nu mai văd pământul niciodată, rămân sclavi într-o piele...
Casa de pe nor
de Porumboiu Nicusor
Trapta cu trapt-am vrut sa urc Pe scara ce o nueai viata A fost frumos la inceput Era o provocare Tot mai abrupta, tot mai grea Intunecata, goala, rece Cu balustrada invechita Cu trepte plutitoare...
Magia nopților cu lună
de Ene Adrian Daniel
Din flori de tei făcut-am scară Să urc la lună-n astă seară, Să-i pun cunună din iubire, Să-mi dea eterna ei sclipire. Încep să urc vântul mă bate, Se-agită inima, se zbate. Mi-e teamă n-am să...
Scara
de Andrei Dragulinescu
Scara pe care urc are treptele unse cu unt. Deseori când ridic mâna de pe o treaptă ca să mă apuc cu nădejde de următoarea, mâna îmi alunecă și cad din nou în mocirlă... Mă scutur precum câinele de...
Visul premonitoriu
de Sorin Lupu
Înainte să plec în teambuilding, am adormit ceva mai greu decât de obicei și am visat intens. Am visat că mașina mea era roz. „Dar mașina mea e albă,” am gândit în timp ce mecanic urcam în noul meu...
desprindere
de Ela Victoria Luca
spune-mi tu cum să alung liliecii din noapte le văd ochii desăvârșit de rotunzi ca o moarte prea timpurie în care inevitabil mergem neștiutori în ce lume să plec măcar fără sentimente și fără...
Nouasprezece zile
de Doru Alexandru
fragment 2 Vantul a incetat sa bata. Marea se schimba. Catargul dintre cele doua avamposturi s-a rupt. Ratacim pe cai aliniate de-a lungul stelelor, insa drumul nu pare a fi niciodata intreg. Se...